Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Luni, medicii Papei au dat vești bune: Francisc nu mai era în pericol iminent de moarte, dar trebuie să rămână spitalizat încă câteva zile pentru a primi tratament.
Papa în vârstă de 88 de ani nu face decât să răspundă interesului uneori morbid față de sănătatea papilor de-a lungul secolelor și își însușește moștenirea oarecum amestecată a Sfântului Ioan Paul al II-lea. Papa polonez suferea de boala Parkinson, iar declinul său a fost vizibil pentru public ani de zile. Însă Vaticanul nu a recunoscut niciodată că a avut această boală până după ce a murit.
Candoarea lui Francisc față de propria sa fragilitate este în mare măsură în concordanță cu decizia pe care a luat-o la începutul papalității sale de a fi sincer cu privire la sănătatea sa: El a acordat un interviu fără precedent unui medic argentinian care a publicat o carte în 2021 în care detalia istoricul sănătății fizice și mentale a lui Francisc. Iar săptămâna trecută, Francisc a înregistrat un mesaj audio din spital, care a scos la iveală slăbiciunea vocii sale și efortul chinuitor, fără suflare, pe care îl depunea pentru a rosti doar câteva cuvinte.
Francisc s-a plâns mult timp de modul în care societatea îi tratează pe bătrâni, spunând că aceștia fac parte din „cultura de aruncat” consumeristă din zilele noastre, atunci când sunt considerați că nu mai sunt productivi. În special din acest motiv, a insistat ca Papa Benedict al XVI-lea să continue să facă parte din viața bisericii în timpul pensionării sale de 10 ani.
Opiniile lui Francisc cu privire la îmbătrânire au fost consecvente, chiar dacă el însuși a îmbătrânit și a devenit dependent de un scaun cu rotile și de un Walker pentru a se deplasa. În cartea din 2010 „On Heaven and Earth”, scrisă împreună cu prietenul său, rabinul argentinian Abraham Skorka, Francisc a denunțat cruzimea cu care se confruntă persoanele în vârstă. El a făcut de rușine familiile care își închid bunicii în aziluri și neglijează să îi viziteze.
„Bătrânii sunt surse ale transmiterii istoriei, oamenii care ne dau amintiri, ei sunt memoria poporului, a unei națiuni, a familiei și a culturii, a religiei”, a spus Francisc, care la acea vreme era arhiepiscop de Buenos Aires.
În aceeași carte, cardinalul de atunci Jorge Mario Bergoglio își amintea că bunica sa Rosa, care a contribuit la creșterea sa, avea înrămate pe noptieră cuvintele unui adagiu care l-a însoțit toată viața: „Vezi că Dumnezeu te vede, vezi că te privește, vezi că vei muri și nu știi când”.
El s-a referit din nou la această zicală în 2018, într-un discurs adresat preoților, și că bunica sa l-a instruit să o recite în fiecare zi „astfel încât să vă amintiți că viața are un sfârșit00”.
„Nu am înțeles prea multe la vremea respectivă, dar acel verset, de când aveam trei ani, a rămas în mine”, le-a spus el preoților. „Și m-a ajutat. Lucrul era cam sumbru, dar m-a ajutat.”
Jurnalistul și medicul argentinian, Dr. Nelson Castro, a dezvăluit în cartea sa din 2021, „Sănătatea papilor”, că Francisc l-a contactat la câteva luni de la alegerea sa din 2013 cu sugestia de a scrie o carte despre istoria sănătății papilor, inclusiv a sa.
Castro a primit acces la Arhivele Secrete ale Vaticanului pentru a cerceta viețile și decesele papilor din trecut și a avut un interviu cu Francisc pe 19 februarie 2019, în timpul căruia papa în exercițiu a vorbit pe larg și în detaliu despre diferitele sale afecțiuni de-a lungul anilor: Infecția respiratorie care a dus la îndepărtarea lobului superior al plămânului drept, vezica biliară gangrenoasă pe care a îndepărtat-o când era superior provincial al iezuiților, vertebrele comprimate, picioarele plate și ficatul gras cu care a trăit.
Cea mai notabilă dezvăluire a fost că Francisc a declarat că a consultat un psihiatru săptămânal în timpul celor șase luni de dictatură militară din Argentina. El a căutat ajutor pentru a-și gestiona anxietatea atunci când încerca să ascundă oameni de militari și să-i scoată din Argentina.
„În acele șase luni, ea m-a ajutat cu privire la modul de gestionare a temerilor din acea perioadă”, i-a spus el lui Castro. „Dacă vă puteți imagina cum era să transportați pe cineva ascuns în mașină - acoperit de o pătură - și să treceți prin controale militare. ... A creat o tensiune enormă în mine”.
El a spus că terapia l-a ajutat, de asemenea, să mențină un sentiment de echilibru în luarea deciziilor de orice fel și că, în general, el crede că toți preoții trebuie să înțeleagă psihologia umană.
„Ar trebui să oferim un mate nevrozelor noastre”, a spus el, referindu-se la ceaiul sud-american.„Ei sunt tovarășii noștri de viață”.
Încă din 2014, Francisc presupunea deja că papalitatea sa va fi de scurtă durată și că propria sa moarte nu era departe.
„Îmi dau seama că acest lucru nu va dura mult, doi sau trei ani, iar apoi... voi pleca în casa Tatălui”, a declarat el reporterilor în 2014, în timp ce călătorea spre casă după una dintre primele sale călătorii în străinătate, în Coreea de Sud.
Mai târziu, el i-a spus lui Castro că s-a gândit la moarte - mult - dar că nu l-a speriat „deloc”.
Francisc și-a făcut și el planuri: a decis că mormântul său va fi în bazilica Sfânta Maria Majoră, nu la Vatican, pentru a putea fi aproape de icoana sa preferată a Fecioarei, Salus Populi Romani („Salvarea poporului roman”), care se află acolo.
Mai recent, el a început să vorbească despre evenimente viitoare la care este destul de sigur că nu va fi prezent și să indice cine ar putea fi prezent.
În 2023, vorbind reporterilor despre relațiile tot mai calde ale Vaticanului cu Vietnamul, Francisc a fost de acord că această țară merită o vizită papală.
„Dacă nu merg eu, cu siguranță va merge Ioan XXIV”, a spus el chicotind, referindu-se la un viitor papă care ar putea fi numit după pontiful progresist din era Vatican II, Ioan XXIII.
(sursa: Mediafax)
Citește pe Antena3.ro
