Munții Afganistanului, care se întind la est la vest pe lungimea țării, sunt extinderea vestică a sistemului muntos Himalaya. Munții sunt formaţi din lanțuri muntoase extrem de ridicate, cum ar fi lanţul Safed Koh, de-a lungul frontierei pakistaneze, și lanţul de Hindu Kush la nord, care are unele dintre cele mai înalte vârfuri din lume și are un teren foarte accidentat şi o topografie abruptă. Deși clima deşertică înseamnă că nu există prea multă vegetație care să limiteze vizibilitatea, complexitatea topografiei face dificilă observarea rebelilor care se ascund acolo, fie de la sol sau din aer. Munții, care domină centrul și nord-estul Afganistanului, întrerup câmpiile din nordul și sudul țării. Deşi talibanii au fost activi pe întreg teritoriul Afganistanului, zona montană de-a lungul frontierei pakistaneze este locul în care activitatea militantă încă mai persistă. Această activitate este concentrată în cea mai mare parte în Wardak, Logar, Paktia, Nangarhar, Kunar și provinciile Laghman, la sud și la est de Kabul. Numărul militanţilor este în creștere şi în provincia Badakhshan, în colțul de nord-est al țării. Până în jurul anului 2010, principala amenințare a forțelor talibane a fost în Câmpia de Sud, în provinciile Helmand și Kandahar, dar lipsa de teren complex le-a permis forțelor NATO de acolo să fie mult mai eficiente decât cele din munți. Având în vedere că munții asigură o protecție mai mare pentru talibani decât câmpiile, trupele NATO au trebuit să concentreze operațiunile în aceste zone, deși ele rămân active pe tot teritoriul Afganistanului, inclusiv în provinciile sale sudice.
Citeste mai mult pe RTV.NET
Citește pe Antena3.ro


