Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aplauzele intense primite de șeful diplomației americane atunci când Rubio a numit SUA „copilul” Europei și a vorbit despre destine „întrepătrunse” au mascat un mesaj tranșant de politică externă.
Marcat de atacurile verbale agresive de anul trecut ale vicepreședintelui american J.D. Vance, publicul european a reacționat mai degrabă cu ușurare decât cu un entuziasm real.
Acuzațiile lansate atunci de către adjunctul președintelui Trump - privind presupusa suprimare a libertății de exprimare și declinul civilizațional al Europei - au devenit între timp parte a discursului strategic al Statelor Unite, astfel că tonul mai conciliant al lui Rubio a părut acum aproape unul moderat.
În esență, a spus șeful diplomației americane, Washingtonul este dispus să „reconstruiască” relația transatlantică, dar numai pe baza propriilor valori: asumarea unei moșteniri culturale creștine, control mai strict al frontierelor și renunțarea la politicile climatice ambițioase.
Nu este vorba doar despre bugete de apărare, a sugerat Rubio, ci despre o schimbare profundă a sistemului de valori al Europei.
„Europa și America aparțin una celeilalte”, a spus el. În realitate, mesajul a semănat, mai degrabă, cu cel dintr-o relație tensionată, aflată în declin: schimbați-vă sau veți fi abandonați.
Viziuni diferite și realitatea războiului
Discursul a venit după ce principalii lideri europeni își exprimaseră deja dezacordul pe aceeași scenă.
Cancelarul german, Friedrich Merz, avertizase că războaiele culturale ale mișcării MAGA nu sunt conflicte pe care Europa trebuie să le adopte, iar președintele francez, Emmanuel Macron, insistase asupra dreptului statelor europene de a-și apăra propriile modele democratice și de combatere a dezinformării după propriile reguli.
La numai două ore după intervenția lui Rubio, realitatea războiului a pătruns în mod brutal în sala de conferințe.
Președintele Volodimir Zelenski a prezentat drama Ucrainei ca fiind criza definitorie pentru securitatea Europei postbelice. Discursul său a readus în prim-plan tema care ar fi trebuit să domine conferința, dincolo de zgomotul politic al agendei MAGA.
În timp ce vorbea, pe ecran rulau imagini cu tehnologii ucrainene, distrugând drone rusești, într-o realitate dură, în contrast cu stilul sofisticat al dezbaterilor teoretice ale liderilor occidentali.
Zelenski a precizat că fiecare centrală electrică ucraineană a fost lovită, iar fiecare kilometru ocupat de Rusia a costat 156 de vieți.
Discursul său, rostit în engleză, pe un ton ce sugera că este mai puțin preocupat să nu-l deranjeze pe Donald Trump, a criticat implicit ideea unui proces de pace care pune presiunea concesiilor pe victima invaziei, nu pe agresor.
Totodată, liderul ucrainean a ironizat „spiritul Anchorage” - sintagma folosită la Moscova pentru a sugera o presupusă înțelegere tacită între șeful de la Kremlin, Vladimir Putin, și președintele american.
Pe de altă parte, discursul lui Zelenski a confirmat, fie și indirect, teza lui Rubio: Europa pare lipsită de energia și determinarea de a-și susține propriile ambiții strategice.
Relație în corzi și un viitor incert
Faptul că discursul lui Rubio a fost primit pozitiv de liderii europeni pare să sugereze cât de deteriorată este relația transatlantică, după un an de tensiuni legate de războiul din Ucraina și după disputa incendiară privind Groenlanda, care a zguduit alianța occidentală în ultimele luni.
De altfel, faptul că teritoriul danez nu a fost menționat deloc în discurs a fost interpretat ca un semn al unor negocieri discrete și fragile derulate chiar în acest moment în privința viitorului Groenlandei, dar și al unei dorințe de compromis în legăturile transatlantice.
În acest context, imaginea Europei la Conferința de Securitate de la München nu a proiectat o foarte mare siguranță. Bătrânul Continent a părut mai degrabă lipsit de resursele financiare necesare pentru a-și susține propriile ambiții, sufocat de scandaluri politice interne sau de finalurile de mandat care se apropie.
În fiecare an, la Conferința de Securitate de la München se aud aceleași promisiuni privind creșterea efortului european de apărare. În fiecare an, majorările spectaculoase ale bugetelor par mai aproape, dar nu produc schimbări structurale.
La conferința de anul viitor, premierul britanic, Keir Starmer, ar putea să nu mai fie în funcție, Franța lui Emmanuel Macron se va confrunta cu alegeri prezidențiale, iar Donald Trump va ști pe ce se bazează, după testul alegerilor de la jumătatea mandatului său.
Indiferent de rezultatul acestor scrutinuri, este însă foarte probabil ca disputele transatlantice să continue să macine legăturile oscilante dintre Europa și SUA și, implicit, să capteze atenția politică de o parte și de alta a Atlanticului.
Pentru adversarii Occidentului și ai NATO este o perspectivă cât se poate de promițătoare.
Citește pe Antena3.ro
