,,Penala” Lagarde, interzisă în România

Christine Lagarde, șefa Fondului Monetar Internațional, se află în această săptămână la Paris în fața Curții de Justiție a Republicii Franceze. Este singura instanță abilitată să judece membrii Guvernului pentru infracțiuni comise în timpul mandatului în legătură cu exercitarea funcției.

După cum ,,sună”, am fi tentați să credem că este o instanță similară Înaltei Curți de Casație și Justiție de pe la noi, așteptând să vedem la colț, pe Bațiștei, apărând ca strigoaica, de pe Calderon, pe Stanciu Livia. Viziunea, chiar am putea-o numi coșmar, pleacă de la constatarea că Dreptul francez, care a inspirat codurile lui Cuza, este acum rămas în urmă față de cel din România, ,,modernizat” de un pachet de legi care se aplică neunitar și impune frecvent nevoia de ,,traducere” a Curții Constituționale. Pentru a ilustra ,,înapoierea” francezilor și capacitatea miniștrilor de a se sustrage justiției din Hexagon, adăugăm că doamna Lagarde compară neîncătușată în fața a cinci magistrați, dar și a 12 parlamentari care compun Curtea de Justiție a Republicii.

Christine Lagarde este acuzată de neglijență în timpul mandatului de ministru al Economiei și Finanțelor, când s-a implicat în medierea unui conflict financiar din care Bernard Tapie a primit o despăgubire de 403 milioane de euro în anul 2007. Dacă ar fi găsită vinovată, poate lua o pedeapsă de un an închisoare și 15 mii de euro amendă. Șefa FMI este hotărâtă să se apere și a declarat luni, la începutul procesului, că vrea să afle dacă dosarul este un abuz, și dacă ,,da”, pentru ,,ce”. Poate o vom ști într-o zi, a conchis doamna Lagarde, având probabil în minte mizeria înscenată la New York lui Straus Khan, predecesorul ei la FMI.

Chiar și nevinovată, dar cercetată penal, după ,,standardele” de integritate instituite la București doamna Lagarde nu ar mai fi primită la Palatul Cotroceni. Nici să nu-i treacă prin cap să încerce; am fi în stare să ne retragem cu demnitate din FMI. Precedenta supărare a fost decisă de Ceaușescu, Dumnezeu să-l odihnească! (DAN CONSTANTIN)