Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cele peste 10.000 de locuri lipsă în penitenciare şi recordul de condamnări ale României la CEDO par a fi cauza îmblânzirii pedepselor şi a eliberărilor condiţionate pentru condamnaţii cu fapte de violenţă. Deşi mulţi dintre cei eliberaţi recidivează, programele de educare şi reintegrare sunt considerate, în rapoartele oficiale, eficiente.
În fiecare zi beneficiază de eliberare condiţionată circa 30 de deţinuţi în toată ţara. La acest capitol, legislaţia este unitară: permite şi eliberarea condamnaţilor pentru viol, pedofilie sau crimă, după ispăşirea a două treimi din pedeapsă. Chiar şi condamnaţii la închisoare pe viaţă beneficiază de clemenţă după ce au ispăşit 20 de ani de detenţie, dacă au dat dovadă de un comportament demn de reintegrare în societate. Cât de obiective sunt aceste criterii şi cine sunt cei care decid că individual se poate reintegra în societate, este o cu totul altă discuţie Aşa a fost eliberat, anul acesta, în luna februarie, Nelu Florian Gavrilă, unul dintre cei doi ucigaşi ai compozitorului Ioan Luchian Mihalea, care ispăşise 22 de ani din pedeapsă. De clemenţă a beneficiat în luna iunie şi un criminal în serie, Covali Toader, supranumit „Măcelarul de la Grajduri“. În continuare se pregătesc de eliberare condiţionată foarte mulţi deţinuţi şi ştiu ce au de făcut în penitenciar, pentru a fi consideraţi reintegrabili în societate. Printre aceştia şi bătăuşul cu BMW, cel care a lovit un bătrân - care a şi decedat ulterior - pentru că traversa prea încet o stradă din Craiova. Magistraţii au decis că Gigi Drăgan poate fi eliberat după ce a executat două treimi din pedeapsa de 7 ani de închisoare.
Egalitate în drepturi
„Pentru eliberarea condiţionată operează un fel de egalitate. Nu contează că unul a primit şapte ani pentru viol şi altul a primit trei ani pentru furt. Toţi beneficiază de aceleaşi prevederi ale eliberării condiţionate. În alte legislaţii, precum în SUA, există aceste prevederi legale: fără posibilitatea eliberării condiţionate. În acest fel se conştientizează adevăratul rol al pedepsei, dar în condiţiile de la noi, când e pronunţată sentinţa, condam-natul începe deja să-şi facă acele calcule: am luat zece ani, deci am de stat şapte. Din start pleacă de la ideea că sentinţa nu are legătură cu realitatea. Se adaugă zilele câştigate la muncă, la cursurile de reeducare, prin care acumulează un punctaj, urmând să li se scadă ani din pedeapsă”, explică, pentru Jurnalul Naţional, colonelul r. Dan Antonescu. Dacă poliţiştii consideră că scopul condamnării este acela de a izola de societate pe termen cât mai lung nişte răufăcători, cei care se ocupă de programele de reintegrare au cu totul altă definiţie pentru detenţie: pedeapsa are în primul rând rol educativ. Aşa se explică de ce Autoritatea Naţională a Penitenciarelor (ANT) se concentrează mai mult pe accesarea fondurilor europene pentru programe de reintegrare a deţinuţilor, în proiecte POSDRU de până la 5 milioane de euro. „Este regretabil faptul că unii deţinuţi continuă să săvârşească fapte penale după ce ies din penitenciar. Sunt şi astfel de cazuri. Dar depinde cât de mult se investeşte în aceste programe. Cel mai important lucru este să se investească în oameni. Deţinuţii beneficiază de consiliere, de programe educaţionale adaptate şi de ce este mai bun pentru fiecare dintre ei, deoarece abordarea este individualizată”, a precizat Claudiu Cătălin Bejan, director general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), cu ocazia întâlnirii, la Bucureşti, a directorilor de sisteme penitenciare şi de probaţiune din UE. Din păcate nu există o situaţie a deţinuţilor care, odată eliberaţi, recidivează sau sunt reabilitaţi.
În 2014, România a înregistrat un record de 87 de condamnări la CEDO, dintre care cele mai multe procese au fost pierdute pentru condiţiile de detenţie. Daunele totale plătite au fost în valoare de 1.565.275 euro
De cele mai multe ori, ca poliţist, ai senzaţia inutilităţii muncii tale când constaţi că instanţa nu apreciază pericolul social pe care-l reprezintă unii indivizi care au comis infracţiuni de mare violenţă: omor, tentativă de omor, tâlhărie, viol. colonel r. Dan Antonescu
1.500.000 de euro plăteşte statul român pentru condiţiile de detenţie neconforme cu standardele europene.
Statul cheltuieşte lunar 512 lei cu fiecare deţinut. Numărul deţinuţilor este de circa 30.000 constant (cu intrări şi ieşiri zilnice), din care jumătate au comis infracţiuni cu violenţă. Ministerul Justiţiei anunţa la începutul anului un deficit de 11.000 de locuri în penitenciare, prin raportare la standardele europene. Directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Cătălin Bejan, arăta că există o problemă de subfinanţare, iar gradul de ocupare este de 157%, în condiţiile asigurării standardului european de 4 metri pătraţi pentru fiecare deţinut.
Citește pe Antena3.ro
