Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A plecat dintre noi un regizor insemnat. A trecut in alta lume. Alexandru Tocilescu, numit de prieteni, si nu numai, Toca, s-a stins din viata aseara la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca. Implinise in luna iulie 65 de ani.
Vestea trista e coplesitoare. Desi facea de mai multi ani dializa, verva artistica ii dadea forta fizica. Lucra la un nou spectacol, la Teatrul Bulandra, Sala “Liviu Ciulei': “Prieteni' de Kobo Abe. Bunul sau prieten Gabriel Iencec a spus pentru Jurnalul National ca Toca a avut ieri dimineata repetitii la “Bulandra', iar dupa-amiaza fiul sau, Alex Tocilescu, l-a dus la spital.
Intr-un frumos interviu acordat in octombrie revistei de teatru online Yorick, regizorul isi spunea temerea: “Traiesc cu spaima ca intr-o zi se termina talentul…'. Acum s-a terminat… Urma sa monteze si la Teatrul National din Bucuresti – “D’ale carnavalului' de I.L.Caragiale.
In una din zile, la inceput de iulie torid, il vedeam pe Alexandru Tocilescu cum isi “admira' pe Aleea Celebritatilor din Ca¬pi¬tala steaua care ii insotea numele, in aceeasi “galerie' cu actorii Florin Piersic, Victor Rebengiuc, Radu Beligan, Maia Morgenstern si Amza Pellea. El era primul regizor in “Piata Timpului', care isi dezvelise steaua. Primise si o steluta de aur masiv, fiindu-i prinsa la piept. Era un gest prin care se aducea recunostinta unui regizor deosebit. Atunci il elogia si George Ivascu, actorul care a jucat sub bagheta regizorala a lui Tocilescu si directorul de teatru in care Toca a adus la rampa frumoase spectacole: “Alexandru Tocilescu este cel care a construit povesti pentru noi. Noi, actorii, suntem cei care am transmis emotiile, dar cineva ne-a invatat sa le avem. Acesta este regizorul'. Tot atunci, venerabilul Ion Tobosaru, teatrolog si profesor, afirma: “Slujesc catedra de cinci decenii si jumatate si prin¬tre prezentele exponentiale ale scolii reputatul Toca – Alexandru Tocilescu – a insemnat pentru noi prezenta de¬venita exponentiala in azurul si zenitul creatiei sale scenice. Alexandru Tocilescu face parte din categoria acelor regizori, exegeti de scena, in cadrul careia discursul discursiv a rimat cu discursul conotativ in plura¬li¬¬ta¬tea imaginilor ce poarta amprenta unui talent remarcabil (…). Prezenta lui Toca inseamna steaua polara in ga¬l¬axia teatrului'. Iar el, artistul, marturisea atunci: “N-am crezut ca a venit randul meu, ca eu sunt cel potrivit pentru mo¬mentul respectiv (…). Starea cea mai importanta a mea este surpriza. Fap¬tul ca au venit atatia oameni – ac¬tori, prieteni, cunoscuti, public – este ceva care ma misca si ma minu¬nea¬za. Inseamna ca n-a fost de po¬ma¬na tot ce am facut, inseamna ca trebu¬ie sa ma tin bine si sa merg mai de¬par¬te. Lumea asteapta: artistii asteapta, pu¬blicul asteapta, toata lumea asteap¬ta ceva de la mine. Va multumesc pentru incurajare!'. Citatele, din articolul publicat in Jurnalul National la 7 iulie a.c., mi s-au parut elocvente pentru un articol care sa anunte moartea artistului, la nici jumatate de an de la acel eveniment fericit pentru el.
Ne va fi dor de spectacolele pe care nu le-a facut. Dar in actualul repertoriu exista si pot fi vazute mai multe creatii semnate de Tocilescu: la Teatrul Bulandra – “Oblomov', “Elisaveta Bam', Sarsit de partida'; la Teatrul Metropolis – “Nevestele vesele din Windsor'; la Teatrul National din Bucuresti - 'Eduard al III-lea' sau la Teatrul de Comedie “Casa Zoikai' si 'Poker'.
Alexandru Tocilescu a avut o frumoasa opera scenica, care a ramas in memoria publicului. Doar un titlu amintim aici din cele mai vechi si care a dus faima teatrului romanesc in strainatate: “Hamlet', cu Ion Caramitru in rolul titular, realizat la “Bulandra'. Dumnezeu sa te odihneasca, Toca!
"Momentul care mi-a schimbat destinul... 23 august 1944. Au intrat rusii inainte sa ma nasc eu si viata ar fi fost altfel daca nu era comunismul"
"In momentul de fata, cred ca teatrul romanesc sta foarte bine. Este evident pentru toti ca televiziunea este un mecanism de imbecilizare, iar cine vrea sa scape din angrenajul acestui mecanism se duce la teatru. Asa cum in alte parti este infloritor, in Romania cinematograful este in decadere. Ma refer aici la spectatori, nu la arta. Teatrele sint pline pina la refuz in fiecare seara in conditiile in care spectacolul nu este ultima prostie. Daca spectacolul este cit de cit acceptabil, nu extraordinar, lumea vine la teatru. Nu am mai vazut o sala de teatru goala de foarte mult timp.
Intotdeauna regizez piesa in asa fel incit ea sa fie cit mai bine servita, spectacolul sa creeze cit mai mult interes si sa adune cit mai mult public. Tot timpul am considerat ca ma regasesc cel mai bine in ultima piesa regizata. Dezamagiri in cariera nu am avut pina acum si acesta este unul dintre lucrurile care ma ingrozeste. Nu am avut niciodata un esec si asta face ca de fiecare data cind lucrez ceva sa-mi fie foarte teama ca nu cumva acela sa fie «mult asteptatul» esec. Mi-a mers bine in meserie. S-a intimplat sa fac si piese care nu mi-au placut, dar nu piese care au fost in contradictie cu principiile sau conceptiile mele. Am montat piesele unor dramaturgi mai putin talentati si piese mai putin importante, dar concesii de ordin politic sau concesii cu mine insumi nu am facut niciodata. Astfel ca nu am avut mari zgiltiieli.
De-a lungul timpului, m-am convins ca unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le aiba un regizor (evident, in afara de talent) este o voce puternica pentru ca trebuie sa urli mult, sa acoperi vacarmul celorlalti, cind este cazul, si, de ce nu, sa te si impui in felul acesta. Este greu sa razbati numai cu talentul si atunci iti trebuie forta, energie, voce puternica, statura. Este bine sa fii mare, gras, puternic si zgomotos.
In ceea ce priveste actorii, ii aprecizez pe cei care rimeaza cu mine. Actorii care sa aiba si ei propuneri, initiativa, care sa-si asume rolul si sa-mi propuna varianta lor, nu cei gen «saru’ mina, maestre», pentru ca astia ma plictisesc ingrozitor. Nu imi place absolut deloc sa fiu lingusit.
Imi pare rau ca am facut si piese mai putin importante, dar ma bucur ca am adus foarte multe premiere nationale si voi continua sa fac acest lucru atit cit ma vor tine balamalele.
Niciodata nu am avut vise mai indepartate de urmatorul spectacol. Nu mi-am dorit sa fiu nimic altceva decit ceea ce sint."
Alexandru Tocilescu - Jurnalul National, 28 iulie 2008
Alexandru Tocilescu: Teatrul este o arta sociala, nu este un simplu divertisment
Interviuri neconventionale - Televiziunea Romana, 16 iulie 2011
