Adrian Rădulescu, intermediarul lui Băsescu în afacerea Nana: „Am învăţat poporul prost. I-am învăţat milogi şi cerşetori şi nu fac nimic fără bani. Sunt mai răi, ca o armată de mercenari“

Sursa foto: SORIN LUPSA/Agerpres Foto

Scandalul de la Nana nu s-a îngropat prin punerea la congelare a comisiei parlamentare de anchetă. Documentele şi mărturiile, câte au fost, se află la Parchet. Procurorii investighează şi ei neregulile în atribuirea proprietăţilor din comuna devenită faimoasă după ce Băsescu s-a instalat aici ca moşier de viţă nouă. Personajele distribuite de fermierul Băsescu în tragi-comedia Nana îşi joacă rolurile şi în alte piese. Adrian Rădulescu a ajuns un fel de star al tranzacţiilor agricole după ce i-a livrat lui Băsescu pontul de la Nana. De când a ajuns subiect, Rădulescu nu îşi mai încape în piele de importanţă. De la băiatul care aranja tarabe prin pieţele Bucureştiului, saltul la consilier al preşedintelui arată că orice mic gheşeftar îşi scoate bastonul de mareşal dacă intră cu arme şi bagaje în armata băsistă.
A început să-şi dea cu părerea despre marile probleme ale naţiei; este mâna dreaptă a Elenei Udrea în partiduleţul de 6%. Despre români are o părere proastă, la fel de proastă cum o au şi românii despre Băsescu. El jigneşte populaţia nu doar prin funcţiile pe care le are, ci îşi exprimă direct scârba faţă de români.

„Am învăţat poporul prost. I-am învăţat milogi şi cerşetori şi nu fac nimic fără bani. Sunt mai răi, ca o armată de mercenari“
Adrian Rădulescu

Adrian Rădulescu şi-a făcut greu loc în viaţă. Până la revoluţie a aşchiat metale şi a făcut la fără frecvenţă liceul. Băgăcios şi bun de gură, a devenit preşedinte de CAP Buftea, cu ferme în buza Bucureştiului de unde mai umplea frigiderele cadriştilor. Dosarul bun l-a ajutat să devină funcţionar agricol urcând până la funcţia de şef de cabinet al ministrului Agriculturii. Contactul cu mărimile l-a molipsit, ca râia, de politică. S-a lipit şi de afacerile lui Stelian Fuia din îmbinarea politico-economică ajungând să fie util lui Băsescu.
Traian şi-a dat seama de loialitatea lui Rădulescu din sprijinul de milioane (de euro) acordat fratelui Mircea. Afacerea lui Băsescu Mircea, al doilea căpitan din familia de marinari, avea nevoie de finanţări. Băncile doreau o garantare a creditelor solicitate de Fattoria Terranica SRL. EximBank a sărit în ajutor contra-garantând împrumutul lui Mircea Băsescu. Rădulescu membru în Comitetul Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări – EximBank nu lua degeaba o căruţă de bani ca indemnizaţie – el aproba şi creditele pentru compania pe care scria Băsescu.
Povestea a ieşit la iveală, ca bomboana pe colivă, după ce firma lui Mirciulică de la „apa cea mare“ a intrat în insolvenţă. Ca urmare, o mică ţeapă – un milion de euro – a luat pe mâna lui Rădulescu galantoana instituţie a statului.
Preşedintele l-a trimis la înaintare să-i rezolve şi lui problemele. Nu îl adusese degeaba la Cotroceni. Afacerea Nana a gândit-o după vizitele multiple în zonă, pe tarlalele lui Fuia de la Fundulea. Rădulescu îi spunea şefului: „Am un teren din care iese aur, nu grâu, la doar o aruncătură de băţ. {i nici nu e la vedere ca fermele lui Fuia, şi nici nu pute de mânării“. Băsescu Traian, ca orice marinar spre pensie, vrea pământ sub talpă. {i aşa s-a înfiripat visul cu realitatea. Rădulescu şi alţi pretini au dat telefoane, credite, ştampile, înscrisuri şi l-au făcut pe Băsescu moşier pe 300 de hectare la Nana. Ascensiunea spre demnităţile statului i-au dat credinţa că totul e posibil. Umbrela ocrotitoare deschisă pentru Băsescu l-au făcut să creadă că este un mic supraom. Mai mult, ucenicul de la sculărie ajuns mare la împărăţie a uitat de unde a plecat şi îşi jigneşte „supuşii“. Declaraţii în cascadă îi arată dispreţul faţă de cetăţenii acestei ţări. Coţcarul spune „suntem o ţară de imbecili“ şi dezvoltându-şi ideea în plină campanie electorală pentru europarlamentare adaugă: „Am învăţat poporul prost. I-am învăţat milogi şi cerşetori şi nu fac nimic fără bani. Sunt mai răi, ca o armată de mercenari“.
Suntem în cazul lui Rădulescu în faţa scroafei care s-a suit în copac. Un şmenar care a început cu sacoşa pe sub tarabe, aruncat de vârtejul confuziilor tranziţiei în vârful bucatelor dă lecţii de moralitate şi emite precepte de business. Dacă îl ignori crede că îl aprobi, dacă îl contrazici are impresia că eşti în dialog cu el. Când îi spui cine este se face şi mai mic. Singurul adevăr pe care nu îl poate contesta este că el este primul cetăţean al ţării imbecililor.