Targul pentru Fermieri si Industrie Alimentara Agralim si-a inchis portile luni la Iasi dupa trei zile de desfasurare. Expozitii de masini, utilaje si echipamente agricole pentru sectoarele agricol, zootehnic si alimentar, concerte, concursuri, simpozioane. Oferta a fost bogata, printre produsele oferite s-au numarat noile tractoare John Deere si Hoyo, semanatoarea Horsch, combinele Claas, anvelope, dar si produse gen biostimulatori pentru cereale. De asemenea n-au lipsit produsele pentru legumicultori, standurile cu fructe, produse lactate si din carne traditionale si chiar o expozitie cu animale: vaci, struti, oi, caini ciobanesti.
Cele mai tari cuceriri ale tehnicii au facut cu ochiul in zadar agricultorului roman. Cele mai cautate produse au fost de departe merele la sac la 1,5 lei kilogramul si o branza locala Trans-Gigel. Din pacate, la un targ de profil, nu specialistii si fermierii au fost principalii vizitatori, ci pensionarii cu economiile inca neimpozitate care s-au ingramadit mai mult la fructe, dar si alte alimente traditionale, si sanatoase, in opinia lor. Firmele care s-au prezentat cu tractoare, combine si alte noutati ale tehnicii in domeniu au vandut prea putin, multumindu-se mai mult cu sporirea colectiilor de numere de telefon ale unor potentiali (ipotetici) clienti. Nu a lipsit din acest scenariu si standul afaceristului Doru Tocan, din Bucuresti, care a oferit cateva produse in premiera la targ. In urma vizitei la standul sau am realizat ca pentru a-si pune la pamant la timp lanul de cereale dosit in spatele casei sau pe cel amplasat in campia larga, taranul roman nu mai are nevoie de un convoi intreg de utilaje 'nalte cat casa. Pana acum, pentru o simpla proba necesara stabilirii momentului recoltarii, fermierii erau obligati sa mearga in camp cu un "pluton" de mastodonti: o combina agricola, un tractor cu remorca, un autovehicul insotitor si trei soferi, consumandu-se si 70 de litri de motorina. Din diferite locuri se prelevau probe din cultura si, in functie de gradul de umiditate si nivelul de maturare al bobului, se hotara momentul inceperii recoltarii. Acum, cu ajutorul unei minicombine alimentate la un acumulator ce nu cantareste mai mult de trei kilograme se rezolva totul cat ai clipi. Ca unii nu tin cont in continuare de regulile ca la carte o demonstreaza si faptul ca multi dintre cultivatorii de mica anvergura, de rand, lucreaza inca "dupa ureche". Taranul crantane intre dinti cateva boabe de grau, le farama cu grija intre degetele boante si stabileste scurt: Marie, maine incepem secerisul! Am gasit la targul de utilaje agricole ce s-a incheiat luni, la Iasi, pe langa minicombina de care vorbiram mai sus, si un utilaj care se potriveste de minune atat cosasului de la munte, cat si celui de la ses. Cu numai 800 de lei, dupa ce-si scoate cu grija clopul din cap si asaza mai bine traista in spinare, taranul poate sa-si achizitioneze o sonda de umiditate pentru paie si fan. Wile 27 se numeste "dracovenia" cu pricina. In loc sa bage bratul pana la umar in capita cu fan, amatorul de paie din varf de deal are la dispozitie un dispozitiv alcatuit dintr-o tija lunga, prevazuta in capat cu un senzor special care afiseaza gradul de umiditate al capitei. Asa afla agricultorul daca fanul e bine pastrat si nu trebuie cumva sa-l mai infoaie, eventual sa-l intoarca mai abitir cu fata la soare.
Comenzi prea putine la utilaje
De la el am aflat ca minicombina portabila Minibatt si sonda de umiditate pentru paie Wile 27 sunt utilaje prezentate in premiera zilele acestea in Moldova. Ne apropiem de primul aparat. Umidometrul Wile 65. "Cu el se masoara umiditatea, temperatura si masa hectolitrica a cerealelor. Se seteaza pe ce cultura este, se da drumul la boabe in cuva si in scurt timp se obtin cele trei caracteristici." Clip, clip, ecranul se lumineaza. "Rapita" e primul cuvant afisat, apoi temperatura... Acest aparat iti da posibilitatea de a-ti descarca datele in calculator si de a tipari rezultatele. Nu costa foarte mult, in jur de 750 de euro!? Insa patronul este de parere ca "cine vrea sa faca agricultura performanta isi procura asa ceva". Ajungem insa la "vedeta expozitiei". Wile 27 e sonda de umiditate ideala pentru controlul umiditatii capitei de fan. E bun si pentru balotii de paie. O tija metalica cu un senzor in varf: "Se baga in fan si iti determina umiditatea, sa stii sa-l depozitezi, sa-l aranjezi, sa-l scoti la soare. E foarte bun pentru cei care fac masa furajera".
In ceea ce priveste minicombina de recoltat probe Tocan, spune: "E drept ca omul de rand merge si pe principiile vechi de a incerca bobul bagandu-l in gura, insa am avut si cumparatori simpli, cu traista, cum spuneti", zice el. Aparatul e mic si usor, il pozam in fata unei combine mari de la o alta firma si vedem diferenta. "Inainte se folosea un convoi din care nu lipsea o combina mastodont cu un gabarit cat pentru doua benzi de circulatie, cu hederul de 12 metri." Trecem si la alte utilaje expuse: "Asta e racheta de ventilare mobila, aceasta e pompa de transfer motorina, alimentata de la bateria tractorului. Operatiunea se face direct pe camp. Firma bucuresteanului face comezi in Franta si utilajele ii vin prin curierat rapid. Clientul plateste atunci cand i se livreaza marfa. "Umidometrele se vand destul de bine. Noi nu avem adaosuri mai mari de 30%."
Cand l-am vizitat, asupra utilajelor importatorului bucurestean batea cu furie vantul, la propriu. Cativa curiosi se scarpinau din cand in cand la vederea tuturor acelor antene, manere si cutii zornaitoare. Alaturi, la standul de vizavi al unui producator familial se vindea paine de casa. Sunt toate sansele ca aceasta sa fie facuta mai degraba din grau treierat si faina framantata cu mana. Agricultorii de mare anvergura de care pomenea patronul Tocan se ascund pe undeva prin Insula Mare a Brailei sau cine stie...