Cantitatea de CO2 produsă în iunie de incendiile din zona arctică, echivalentă cu emisiile anuale ale Suediei

Cantitatea de dioxid de carbon (CO2) rezultată în urma incendiilor de vegetaţie din regiunea arctică, unele dintre acestea afectând o suprafaţă de mărimea a 100.000 de terenuri de fotbal, este echivalentă cu cea emisă de Suedia pe parcursul unui an întreg, a precizat vineri Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM), potrivit Reuters. 

"De la începutul lunii iunie, au avut loc incendii de vegetaţie fără precedent în regiunea arctică", a precizat purtătoarea de cuvânt a OMM, Clare Nullis, în cadrul unei şedinţe informative periodice desfăşurate în Geneva.

"Doar în luna iunie, aceste incendii au emis 50 de megatone de dioxid de carbon în atmosferă, echivalentul emisiilor anuale de dioxid de carbon produse de Suedia într-un an. Este o cantitate mai mare decât cea produsă de incendiile din regiunea arctică în aceeaşi lună în perioada 2010-2018 cumulate". 

Incendiile de vegetaţie sunt un fenomen frecvent în emisfera nordică în perioada mai-octombrie, dar anul acesta, s-au produs la o latitudine neobişnuită şi au avut o intensitate fără precedent, a mai precizat purtătoarea de cuvânt. 

Cele mai multe incendii s-au produs în statul american Alaska şi în regiunea Siberia, din Rusia. Un incendiu care a avut loc în provincia canadiană Alberta a cuprins, potrivit estimărilor, o suprafaţă mai mare decât 300.000 de terenuri de fotbal sau o arie egală cu cea a Luxemburgului.

Anul acesta, în Alaska au avut loc, până la această dată, peste 400 de incendii de vegetaţie, în fiecare zi izbucnind un nou incendiu.

Temperatura înregistrată în Siberia a fost cu 10 grade Celsius mai ridicată în luna iunie decât media multianuală, în timp ce în Alaska s-a înregistrat a doua cea mai călduroasă lună iunie din istoria înregistrărilor, pe 4 iulie mercurul termometrelor urcând la 32 de grade Celsius. 

"Nu este o vreme specifică pentru Alaska", a mai spus Nullis. 

Incendiile de vegetaţie contribuie la amplificarea efectelor încălzirii globale prin învelirea stratului alb de zăpadă, care reflectă lumina, într-un strat de funingine neagră, care absoarbe lumina solară, crescând în acelaşi timp riscul ca stratul de permafrost să se dezgheţe şi să elibereze metan în atmosferă. 

Incendiile pot degaja totodată fum nociv care se poate deplasa pe distanţe semnificative.

Oraşul Fairbanks, din Alaska, s-a confruntat cu unul dintre cele mai grave episoade de poluare atmosferică din lume, fenomen care a forţat rezidenţii să rămână în locuinţe şi a determinat un spital să înfiinţeze un ''adăpost pentru aer curat''

.AGERPRES