Cum o fi cu năzdrăvănia asta ca regina Egiptului să-i rupă piciorul frumosului june prim al României, Dichiseanu. Juca cu mare succes de public la Teatrul “Nottara” piesa “Antoniu şi Cleopatra”, asta şi pentru că în rolurile celor doi conducători ai Romei evoluau doi frumoşi ai României, Ion Dichiseanu şi Cristea Avram. De altfel cei doi actori superbi făcuseră ravagii în inimile unor vedete feminine internaţionale de mare anvergură, Dichiseanu s-a iubit cu senzuala temperamentoasă a spaniolilor Sarita Montiel, în timp ce Cristea Avram, brunetul cu ochii precum tăciunele pusese pe jar inima răsfăţatei ecranului francez Marina Vlady. Dar să revenim la piesa unde se luptau s-o cucerească pe misterioasa frumuseţe de pe tronul Egiptului. Era o secvenţă de mare fast când generalul roman Antoniu cobora o scară impozantă cu Cleopatra în braţe. Numai că ghinionul a făcut ca o treaptă să nu fie bine fixată de cei ce montaseră decorul şi majestuosul Antoniu a simţit cum se dărâmă şandramaua, cum alunecă scara. Dichiseanu a făcut o mişcare de rotaţie pentru ca să nu se buşească de scări Cleopatra, ci el să suporte şocul. Cleopatra a căzut pe piciorul lui Dichi şi osul s-a rupt ca un băţ de chibrit. Cleopatra nu s-a ales nici măcar cu o vânătaie. Însă Dichiseanu a stat vreo 5 luni în strânsoarea ghipsului. Tot pe scenă a păţit-o şi simpatica Emilia Popescu. Frumuşică, cu farmec agabaritic, cochetă Popeasca nu agrea să poarte pe scenă ochelarii ei de mioapă temeinică. Ca atare, fără dioptrii, privirea actriţei era în ceaţă. Motiv pentru care s-a izbit de o uşă din decor şi şi-a spart capul, a podidit-o sângele din sprânceana spintecată în timpul spectacolului aşa că a sosit în viteză Smurdul. Tot o păţanie cu oase frânte l-a avut ca protagonist pe Sergiu Nicolaescu. În timpul filmărilor la “Mihai Viteazul”, Nicolaescu a vrut să îmblânzească un cal care nu se supunea ordinelor regizorului, l-a apucat pe bidiviu de căpăstru, acesta s-a smucit şi i-a rupt osul braţului. Urmau a doua zi filmările complicate ale unui atac de cavalerie şi vizirul Nicolaescu trebuia să conducă oastea călare a turcilor. Cum să se descurce cu mâna în ghips? Şi-a legat cu sârmă iataganul de braţul în ghips şi a pornit în galop asaltul. “Dacă armăsarul meu se speria de bubuiturile obuzelor şi mă arunca din şea nu aveam cum să amortizez căzătura cu mâna ruptă şi sabia legată cu sârme de ghips”.