Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Geneva, Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) a lansat o dezbatere publică privind comerţul şi schimbările climatice. Provocarea poate fi rezumată în felul următor: ştim că avem nevoie de o soluţie globală pentru combaterea schimbărilor climatice; ştim că orice abordare a schimbărilor climatice care respinge scara creşterii economice în ţările în curs de dezvoltare va fi respinsă. Va trebui să rupem legătura dintre creşterea economică şi creşterea emisiilor de carbon cu ajutorul a noi surse de energie şi printr-o utilizare mai eficientă a acesteia. În puţin mai mult de zece ani, va trebui să inundăm pieţele mondiale cu aceste tehnologii. Întrebarea care se pune OMC este următoarea: ne poate ajuta politica comercială în acest sens?
Tehnologiile ecologice, cum ar fi panourile solare şi turbinele eoliene, sunt produse care sunt comercializate ca oricare altele. Dar multe economii practică încă tarife importante la importurile de tehnologii ecologice sau împiedică societăţile cu experienţă în construcţia clădirilor eficiente din punctul de vedere al energiei sau în gestionarea ecologică a deşeurilor să desfăşoare activităţi pe piaţa lor. Aceste obstacole în calea comerţului ar împiedica din start orice acord mondial de reducere a emisiilor de carbon. Fără o piaţă mondială deschisă în domeniul tehnologiilor şi serviciilor ecologice, orice nou acord mondial referitor la reducerea emisiilor şi-ar începe existenţa într-o situaţie deja dezavantajată.
UE insistă în continuare asupra încheierii unui acord care să elimine toate tarifele pentru o serie de tehnologii ecologice fundamentale identificate de Banca Mondială. Acestea sunt atuuri concurenţiale pe care le au în comun ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Europa conduce în domeniul tehnologiilor ecologice, dar China şi India conduc şi ele. Iar Brazilia este interesată să deschidă pieţe pentru biocarburanţi.
Un astfel de acord ar deschide, de asemenea, pieţele pentru investiţii în serviciile ecologice. Pachetul ar face parte dintr-un acord comercial mondial negociat la nivelul OMC. Ne asigurăm, de asemenea, că acordurile de liber schimb pe care le negociem cu ţări precum Coreea şi India au ca priorităţi liberalizarea comerţului pentru bunurile şi serviciile ecologice.
De asemenea, putem utiliza politica europeană comercială pentru a-i încuraja pe alţii să adopte politici care respectă mediul înconjurător. UE oferă rate tarifare speciale, scăzute, ţărilor în curs de dezvoltare care au ratificat şi au pus în aplicare acorduri în domeniul mediului, precum Protocolul de la Kyoto. Pentru a contribui la prevenirea despăduririi, va stabili în curând noi reguli pentru comercianţi pentru a supraveghea dacă lemnul comercializat în UE provine doar din surse legale, certificate care sunt gestionate în mod responsabil.
În mod inevitabil, unii au întrebat dacă stimulentele europene nu ar trebui să fie atât pozitive, cât şi negative. În special, unii au întrebat de ce UE nu ar ameninţa să aplice o taxă importurilor din ţările care nu semnează un nou acord mondial referitor la schimbările climatice. Societăţile din aceste ţări nu ar trebui să se adapteze emisiilor de carbon şi acesta ar fi un fel de avantaj concurenţial.
Totuşi, există şi multe complicaţii posibile în cazul unei taxe pe carbon. Într-o economie mondială, impunerea de taxe importurilor în UE poate provoca o creştere a preţurilor pentru consumatori şi pentru întreprinderi, iar costurile concurenţiale rezultate din preţurile mai mari ar putea, de fapt, să depăşească câştigurile. Administrarea şi punerea în aplicare echitabile a taxelor ar fi extrem de dificilă. Ele ar putea, de asemenea, să suscite represalii şi să provoace o spirală negativă a protecţionismului, sub pretextul protecţiei mediului.
Dar ar trebui să fim atenţi să nu ne îndepărtăm de adevărata problemă. Deşi s-ar putea să fie nevoie să ne întoarcem la măsuri care să abordeze decizia anumitor ţări de a nu contribui la efortul comun (aşa-numitul "free-riding”), nici nu putem cunoaşte amploarea problemei până când nu avem un acord care să înlocuiască Protocolul de la Kyoto, după 2012. Dacă reuşim să convingem toate ţările să se implice şi să ne asigurăm că fiecare dintre acestea contribuie în mod proporţional – inclusiv noii mari poluatori precum India şi China – atunci este posibil să nu se ridice această problemă. Discuţiile dure referitoare la o taxă asupra climei nu vor face decât să îndepărteze partenerii precum China, de care avem nevoie în coaliţia noastră referitoare la schimbările climatice.
Prima noastră prioritate ar trebui să fie aceea de a ajunge la un acord privind schimbările climatice care să ne dea o foaie de parcurs mondială pentru reducerile emisiilor. A doua prioritate este o politică comercială care să ne ajute să realizăm aceste reduceri. Avem nevoie de o revoluţie în utilizarea panourilor solare şi a altor forme de bază de tehnologii ecologice care să atingă economia mondială în ansamblul său, atât oraşele, cât şi satele, atât pe cei bogaţi, cât şi pe cei săraci. Pentru ca acest lucru să se întâmple, va trebui ca obstacolele din calea comerţului ecologic să dispară.
Citește pe Antena3.ro
