Cu mama la psiholog

Ai un copil hiperkinetic pe care nici o educatoare nu vrea să-l primească la grădiniţă, ai luat o notă mică şi nu ştii cum să-ţi anunţi părinţii severi, prietenul te presează să faci sex, deşi nu eşti decât în clasa a VI-a sau poate eşti un "tocilar" invizibil pe care nu-l observă nimeni în clasă.

"Băiatul meu merge în toamnă în clasa I. Nu ştiu încă dacă să îl dau la o şcoală normală sau la Step by Step".

"Alegerea şcolii este un lucru foarte important şi se face cu cel puţin 1-2 ani înainte de intrarea lui în clasa I. Aşa cum orice alegere a noastră implică şi avantaje şi dezavantaje, şi aceasta presupune ambele situaţii.

Educaţia tradiţională creează competiţie între copii pe criterii standard impuse de adulţi şi duce la ierarhii în clasă, în funcţie de rezultatele şcolare. Performanţele se evaluează prin notare şi se trec în catalogul clasei. Copilul învaţă în modul în care i se predă, fără a se încuraja prea mult creativitatea, imaginaţia. Clasele sunt dotate cu bănci, iar în faţa clasei se află catedra profesorului. În cele 45-50 de minute de curs acesta nu poate lucra individual cu toţi elevii.

Şcoala Step by Step reprezintă o metodă alternativă de educaţie. Învăţarea este axată pe centre de activitate: de citire, de scriere, de ştiinţă, de matematică, de artă, de construcţii. În săli numărul de copii este mai mic şi sunt două învăţătoare. În clasă nu există bănci, ci doar mese mobile cu scaun. Încăperea este personalizată cu lucrările copiilor, poze. Lucrările neterminate sau greşite sunt expuse şi discutate cu elevii, fără a fi criticate.

Educaţia este una individualizată şi se axează pe copil ca întreg, lăsându-l ca prin propria experienţă să descopere, să achiziţioneze. Predarea este orientată în funcţie de necesităţile copilului. Putem spune că există avantaje şi dezavantaje de ambele părţi".
(Mirela Moaghen, profesor consilier la Şcoala nr. 103 din Bucureşti)