Desertificarea Olteniei - Seceta, defrisari masive si lipsa impaduririlor

Specialistii de la Agentia Regionala pentru Protectia Mediului atrag atentia asupra faptului ca seceta si defrisarile masive din Dolj au condus la o tendinta de desertificare a solurilor din zona.

Parca suparata pe olteni, Dunarea trece prin sudul Doljului grabita si zgarcita, fara sa lase ceva folositor in urma sa. Dabuleni, Calarasi, Sadova sunt numai cateva dintre localitatile al caror sol nisipos si uscat ai zice ca neaga ceea ce se vede clar pe harta: ca fluviul e doar la o aruncatura de bat. Despaduririle din anii ’60, dar si seceta ultimului deceniu au transformat zona intr-un mic desert, botezat in graba Sahara Olteniei. Unii specialisti zic ca fenomenul e grav si ca ar trebui stopat urgent. Altii cred ca nisipul nu ascunde nimic ingrijorator. Taranii se bucura ca lubenitelor nu le pasa de desert si cresc mari si frumoase in fiecare an.

REIMPADURIRE. Potrivit unor informatii de la Agentia Regionala pentru Protectia Mediului Craiova, cele peste 100.000 de hectare din stanga Dunarii, intre Calafat si Dabuleni, reprezinta o zona arida, cu tendinte de desertificare. Vina pentru acest fenomen o poarta in primul rand seceta (un an din trei este caracterizat drept secetos in acest colt de tara), dar si defrisarile masive de la sfarsitul anilor ’60. Solutia sugerata de ARPM este simpla: reimpadurirea zonelor. Directorul Directiei Silvice Craiova, Daniel Drignei, spune insa ca s-a facut tot ce se putea face. "Doljul are padure relativ putina, iar materialul lemnos nu este de calitate", spune Drignei, suparat ca are in paza numai cer si garnita, verginee inrudite cu stejarul. "Poate din cauza asta in anii ’60 s-a trecut la defrisarea a circa 4.000 ha in comuna Dabuleni, unde s-a infiintat o statiune de cercetari pe nisipuri. Dupa Revolutie, statiunea a dat faliment, pentru ca respectivele culturi erau scump de intretinut. Asa ca ADS ne-a dat noua suprafata, pentru a o reimpaduri. Deja am creat perimetre de ameliorare pe circa 2.000 ha", ne mai povesteste Drignei.

Desi mai bine de jumatate din portiunea defrisata in timpul comunismului a fost reimpadurita dupa 1997, situatia nu a cunoscut o imbunatatire vizibila. Salcamii plantati au nevoie de 20 de ani pentru a ajunge la maturitate deplina. Padurile, oricat ar aduce ele ploaia, nu pot face cat un sistem de irigatie bine pus la punct. Viceprimarul din Dabuleni, Marin Mihailica, a prins, ca inginer agronom, vremurile in care zona avea o agricultura infloritoare. "Intre 1968 si 1970 s-au facut, intr-adevar, defrisari in zona Dabuleni - Calarasi - Sadova pentru realizarea sistemului de irigatie. A fost vorba insa despre palcuri de padure, insumand 4.000 ha. In schimb insa, arealul irigat era de 82.000 ha. Totul facut de ingineri adusi din Anglia!", isi aduce aminte vicele, care spune ca, pana la Revolutie, zona arata "de vis": "Pana si McNamara (fostul presedinte al Bancii Mondiale - n.r.) a venit sa ne felicite pentru treaba facuta". Problemele au aparut imediat dupa 1990, perioada care a pus pe butuci aproape toate intreprinderile agricole de stat: "Statiunea Centrala de Cercetare si Cultura Plantelor pe Nisip din Dabuleni nu era interesata sa produca, ci sa cerceteze. Lipsa fondurilor i-a obligat practic sa cedeze terenul celor de la Romsilva si sa se recurga la impaduriri. Dar nu din cauza desertificarii zonei, ci pentru ca acesta devenise cel mai ieftin fel de a valorifica pamantul", explica Mihailica. Inginerul nu ia prea in serios teoria Saharei oltenesti. "Inca de la inceput au fost plantate liziere de protectie impotriva deflatiei eoliene. Este exclus ca nisipul sa se intinda, ca in Sahara. Oricum, avem de-a face cu incalzire globala si cu seceta, indiferent ca pe nisipul din Dabuleni plantam vita-de-vie sau punem padure", spune viceprimarul, ale carui vorbe sunt confirmate de cele 13 grade Celsius ale dupa-amiezei de ianuarie.

Nici taranii nu par prea ingrijorati de dunele de nisip de pe pamantul lor, cel putin atata vreme cat acestea favorizeaza cultura lor traditionala, pepenele verde. "Ce desert, maica? Cresc lubenitele de n-ai vazut asa ceva!", ne explica razand batrana Floarea Vasile, in timp ce goneste curcile de pe tarlaua cu bostani.