Fumigenele din jurul dosarului Elodia. De ce au apărut abia acum filmările cu avocata dispărută

E o chestiune de zile până când Tribunalul Argeş va pronunţa sentinţa în dosarul în care Cristian Cioacă este judecat pentru omor calificat şi profanare de morminte. Apărarea atacă la baionetă, mizând pe cartea "in dubio pro reo" (îndoiala profită acuzatului). Cum dosarul instrumentat de procurorii Parchetului General nu lasă loc îndoielilor, ele sunt semănate în spaţiul public şi astfel, într-o inconştienta obsesie pentru senzaţional şi rating, mass-media lansează ipoteze şi scenarii paralele cu realitatea. Petarde zgomotoase cu fum ce abat atenţia opiniei publice de la lucrurile esenţiale din dosar.

"Martor protejat"

"Răstunare de situaţie în cazul Elodia", titra ieri, ore în şir, o televiziune de ştiri. "Un martor se jură că Elodia trăieşte". "Elodia se află într-un program de protecţie a martorilor". E noaptea minţii.
Cine este acest martor care se jură? Şi de unde a apărut el ieri, cu "răsturnarea" de situaţie? Gheorghe C. (n.r. – vom proteja identitatea tuturor martorilor) este văr cu inculpatul Cristian Cioacă. A lucrat ca subofiţer în cadrul SPP până în februarie 2009, când s-a pensionat anticipat pe motiv de boală. Actul medical ce-i atestă suferinţa e la dosar şi poate fi verificat. În ciuda acestei afecţiuni grave şi ireversibile, Gheorghe C. a fost audiat ca martor în timpul urmăririi penale, la solicitarea lui Cristian Cioacă. "Cred că Elodia este în continuare în viaţă şi dacă s-ar dori înfrângerea lui Cristian Cioacă ar trebui ca avocata Elodia Ghinescu să fie mai întâi înfrântă", susţinea martorul apărării în faţa procurorilor, la 10 ianuarie 2013. "Fac o analogie cu generalul cazului Stănculescu, care a fost protejat cât timp Iliescu a fost pre[edinte, dar nu şi ulterior. În cazul de faţă, Elodia este cea protejată de persoane aflate în poziţii importante. Din acest motiv, prezenta cauză nu va putea fi soluţionată până cel mai devreme în anul 2014 când se va produce o reaşezare a puterii în stat. Consider că procurorii se găsesc în acest dosar "între sacru şi profan", respectiv între obligaţiile asumate cu ocazia depunerii jurământului de intrare în profesie ş soluţia impusă de "sus" în acest dosar". Credeaţi că e u[oară meseria de procuror, nu-i aşa? Partea "hard" abia acum urmează: "Aici precizez că particula "baby" din adresa de mail menţionată (n.r. – "babyelodia") a fost aleasă de Elodia, aceasta fiind inspirată din filmul "Never call me baby", având-o pe Pamela Anderson în rolul principal, care joacă rolul unei patroane de bar, în acelaşi timp vânătoare de recompense. Întrebat fiind de unde cunosc acest lucru, arăt că este o presupunere de-a mea".

De ce a insistat Cristian Cioacă ca acest martor să fie audiat? Declaraţia lui venea în sprijinul unei versiuni pe care inculpatul le-a prezentat-o procurorilor în data de 13 septembrie 2012, cu ocazia unei CFL în apartamentul din Gloriei. Atunci, "inculpatul a afirmat că ar avea informaţii verificabile în sensul că victima ar fi fost inclusă în programul de protecţie a martorilor şi că aceasta ar fi fost depistată de un echipaj de poliţie în cadrul procedurii de urmărire internaţională şi ar fi afirmat că nu mai dore[te să fie contactată de membrii de familie", menţionează procurorii în rechizitoriu. "Verificările specifice au avut rezultat negativ. Versiuni din ce în ce mai fanteziste, cu privire la care inculpatul ar avea informaţii verificabile, au fost emise şi cu ocazia aducerii inculpatului la parchet pentru a-l întreba dacă are probe de propus. În procesul-verbal întocmit în 19 decembrie 2012 au fost consemnate susţinerile inculpatului ;i ale avocatei acestuia, referitoare la motivul pentru care victima s-ar ascunde: inculpatul ar fi găsit pe calculatorul comun, înainte de data dispariţiei, un folder conţinând afacerile Elodiei cu SPP-işti din Cotroceni. După ce victima ar fi realizat acest lucru, persoanele la care se refereau acele documente ar fi declan[at investigaţia pentru infracţiunea de omor şi ar fi direcţionat-o împotriva inculpatului, pentru a crea condiţiile ca, sub presiune, să afle ce ştie acesta despre conţinutul folder-ului menţionat. În continuare s-a arătat că unul din angajaţii SPP, a cărui identitate nu au menţionat-o, dar au precizat că este rudă cu inculpatul, ar fi fost declarat nebun şi apoi pensionat medical din SPP pentru a se evita dezvăluirea de către acesta a unor informaţii la care ar fi avut acces victima. Din convorbirile inculpatului cu acesta, interceptate şi înregistrate în prezenta cauză, ar rezulta aspecte relevante în susţinerea acestor afirmaţii. Făcând abstracţie de faptul că varianta propusă de inculpat nu este credibilă, în cauză a fost audiat martorul C. Gheorghe, văr cu inculpatul, fost lucrător SPP, în prezent pensionar, a cărui declaraţie este pe deplin lămuritoare şi nu vom insista asupra ei." Declaraţia martorului este la dosar, aşa cum sunt toate celelalte lucrări efectuate în cauză, iar Gheorghe C. va fi audiat şi de Tribunalul Argeş la termenul din 25 iunie.

Filmările cu Elodia

Ele au existat întotdeauna şi au fost în posesia lui Cristian Cioacă, care nu a simţit însă nevoia, în cursul urmăririi penale, să le depună la dosar, ca probe. Nici mediatizarea lor, în acest moment al cercetării judecătoreşti, nu reprezintă o "răsturnare de situaţie". Imagini filmate, cu Elodia mireasă la prima ei nuntă, fuseseră deja difuzate în toamna lui 2007 de postul de televiziune OTV. Telespectatorii sunau, spunând că au văzut-o pe Elodia în şapte locuri o dată. Nicuna dintre aceste informaţii nu s-a confimat, din păcate. A rămas doar iluzia născută din confuzie.
În toamna anului trecut, emisiunea "Acces Direct" a difuzat un alt filmuleţ cu avocata dispărută, însă nimeni nu a mai pretins atunci că ar fi întâlnit-o pe Elodia. Dacă astăzi, văzând iar imagini cu ea, oamenii s-ar apuca să spună că au văzut-o în Văscăuţi sau pe Machu Picchu, ar alimenta îndoiala că ea e decedată, aşa cum a fost deja stabilit printr-o hotărâre judecătorească. Şi, să nu uităm, "in dubio pro reo"...

Apărarea lui Cristian Cioacă a solicitat instanţei la termenul trecut, să transmită "către EUROPOL/INTERPOL amprenta vocală a soţiei mele pentru a se face căutarea în baza de date specifice". Presupunând prin absurd că Interpol-ul ar avea o bază de date cu voci, pare halucinant să ne imaginăm cum s-ar efectua căutarea persoanelor dispărute folosind "amprentele lor vocale"... În practică, în cazul în care între persoana dispărută [i altcineva există similitudini ale semnalmentelor, se trece la verificarea semnelor particulare (cicatrici, aluniţe, etc) şi apoi, testul infailibil, la compararea ADN-ului dintre persoana găsită şi familia celei dispărute. Niciodată nu se foloseşte "amprenta vocală".

Pe de altă parte, apărarea a anunţat că intenţionează să folosească "vocea Elodiei" la audierea unei martore, Diana P., cea care susţinea că, prin septembrie 2007 (n.r. – la o lună după dispariţia avocatei), ar fi fost sunată de Elodia de pe un număr ascuns, iar aceasta i-ar fi reproşat "nu ţi-e ruşine să umbli cu bărbaţi însuraţi?". Diana P. era amanta lui Cristian Cioacă în august 2007. De la ea se întorcea poliţistul în noaptea în care, conform anchetatorilor, el şi-ar fi omorât apoi soţia. Elodia nu era prietenă cu Diana P., se cunoscuseră în iulie 2007, când au fost, cu un grup de prieteni, într-o vacanţă la Veneţia. Nu mai vorbiseră niciodată la telefon, aşa că pare greu de crezut că Diana P. i-ar fi putut recunoaşte vocea Elodiei, după doar câteva cuvinte rostite. În plus, cele două telefoane ale avocatei au devenit inactive din noaptea dispariţiei. Presupunând că ea avea numărul amantei soţului în agendă şi că l-ar fi salvat de acolo înainte să distrugă telefoanele, de ce-ar fi fost nevoie să sune cu număr ascuns? O cartela pre-pay costă cinci euro. Metoda "număr ascuns" e practicată îndeosebi de cei care se ţin de glume proaste. La data la care Diana P. spune că ar fi primit acel telefon, "serialul Elodia" era în plină ascensiune la OTV, iar numele amantei devenise public. E posibil ca martora chiar să-şi fi dorit ca persoana de la telefon să fi fost avocata dispărută, fie şi numai dintr-un sentiment de culpabilitate faţă de tot ce s-a întâmplat.

Un covoraş, două covoraşe

O persoană acuzată nu are obligaţia de a coopera cu autorităţile, se poate prevala, de pildă, de dreptul la tăcere, însă "trebuie să suporte consecinţele pe care atitudinea sa le-ar putea antrena în mersul instrucţiei", se precizează în hotărârea CEDO din 26 ianuarie 1993, W c. Elveţia.

În lipsa unor declaraţii ale inculpatului, organele de anchetă pot merge, în descrierea faptelor, doar pe varianta cea mai plauzibilă, ce rezultă din coroborarea tuturor probelor existente la dosar. În rechizitoriul întocmit de procurorii Parchetului General se face referire la un singur covoraş de baie, spunându-se că el apare în fotografiile efectuate la CFL astfel: în 5 septembrie 2007 – aşezat pe gresia din baie, în 11 septembrie 2007 - în maşina de spălat, impregnat cu o substanţă de culoare închisă, probabil sol, iar în 8 octombrie 2007 – găsit în râpa dintre Poiana Braşov şi Râşnov. În realitate, avea să se descopere ulterior, au fost două covoraşe: cel ridicat la CFL-ul din 11 septembrie şi cel găsit în râpă. "E unul şi acelaşi. Anchetatorii au plantat probe", acuză susţinătorii lui Cristian Cioacă. Dintre zecile de contra-argumente, aleg doar unul, pragmatic: dacă, prin absurd, anchetatorii ar fi făcut asta, cu siguranţă ar mai fi aşteptat cu mandatul de arestare pentru Cristian Cioacă şi nu l-ar fi cerut instanţei în septembrie 2007, când aveau ca probe directe doar urmele de sânge găsite în casă şi în maşină.

Existenţa celor două covoraşe de baie poate fi explicată altfel: varianta cea mai plauzibilă, în ipoteza în care Cristian Cioacă şi-ar fi ucis soţia (n.r. – doar judecătorul are dreptul şi pregătirea să stabilească acest lucru), e că primul covoraş, cel despre care vorbesc în declaraţiile lor şi bona, şi menajera, a fost înlocuit, cu unul identic, o dată cu perdeaua de la duş. Primul covoraş este cel găsit în râpă şi a fost aruncat acolo, cel mai probabil, între 30 august şi 5 septembrie 2007, o dată cu celelalte obiecte din casă. Cel de-al doilea covoraş a fost achiziţionat, tot între 30 august – 5 septembrie 2007, din acelaşi magazin cu articole sanitare de unde a fost cumpărată şi perdeaua cea nouă de duş. Rolul acestui covoraş, ca şi cel al noii perdele de duş, era să mascheze îndepărtarea obiectelor aruncate, pentru a nu da naştere suspiciunilor. Acest covoraş a fost găsit apoi la CFL-ul din 11 septembrie, în maşina de spălat, murdar de pământ. Confuzia între ele a apărut pentru că aceste covoraşe sunt identice (sunt produse de serie, pe care le găseşti, luni la rând, în acelaşi supermarket), dar şi pentru că, în lipsa unor declaraţii ale inculpatului, nimeni n-avea cum să intuiască exact schimbările ce au fost făcute în apartament, în vederea ascunderii urmelor crimei.
Relevant este însă că pe niciunul dintre aceste covoraşe nu au fost găsite urme de sânge, aşa că importanţa lor în gestiunea cazului e minoră.

Miros de zugrăveală

La ultimul termen al procesului, apărarea lui Cristian Cioacă a insistat, la audierea martorilor care au intrat în apartamentul din Gloriei după 30 august 2007, cu întrebarea "aţi simţit miros proaspăt de zugrăvit?".
În casa aceea, au stabilit anchetatorii prin expertize tehnice, fusese revopsită o bucată de perete de circa 3-4 metri pătraţi. Într-o cameră bine aerisită, mirosul de vopsea lavabilă dispare în câteva ore. În plus, în apartamentul din strada Gloriei mirosea, în octombrie 2007, când am filmat acolo pentru "Marius Tucă Show", doar a beţişoare parfumate. Nu se simţea nici măcar mirosul de ţigări, deşi Cristian Cioacă fuma în acea casă.
Pentru anchetatori însă, nu nuanţa peretului a fost importantă, ci ceea ce au descoperit în spatele stratului de vopsea. "Un număr important de stropi de sânge, dintre care o parte au mai conţinut suficient material genetic în vederea genotipării, aparţinându-i victimei", se precizează în rechizitoriu. Sângele victimei a fost identificat, de asemenea, pe cele două plinte din lemn aflate la baza peretelui, dar şi pe perete, la o înălţime de circa 2-3 centimetri. În partea de jos a peretelui a fost găsită o urmă de dimensiuni mari (peste 50 de centimetri lungime) de sânge scurs. Expertizele ADN au arătat că e sângele victimei.
Din peretele respectiv a fost decupată o mostră. "Analizele fizico-chimice au pus în evidenţă o succesiune de cinci straturi în zona menţionată, după cum urmează: (dinspre interior spre exterior) amorsă, glet, vopsea lavabilă, glet, vopsea lavabilă", menţionează rechizitoriul. "Raportul de expertiză criminalistică confirmă şi faptul că asupra stratului interior de vopsea lavabilă s-a intervenit printr-o operaţie de frecare, acestuia lipsindu-i aspectul poros identificat la stratul exterior şi având o nuanţă de culoare mai diminuată".
În plus, "analizând planşa foto întocmită cu ocazia cercetării la faţa locului din 7 noiembrie 2012, se observă că în spatele plintei de la baza peretelui, precum şi pe şapa din beton, vopseaua acoperă parţial depozitul de sânge, ceea ce conduce la concluzia fermă că stratul de vopsea lavabilă a fost aplicat ulterior scurgerii sângelui de pe zid, sub duşumea."

Despre îndoială

"Când se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei, ca urmare a administrării tuturor probelor necesare soluţionării cauzei", notează Gheorghiţă Mateuţ în "Tratat de procedură penală", "prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată, orice îndoială profitând învinuitului sau inculpatului (in dubio pro reo). Nu poate fi vorba de îndoială, însă, atunci când faptele nu sunt dovedite din lipsă de probe ori când din probele administrate în cauză rezultă atât vinovăţia, cât şi nevinovăţia. Există îndoială doar atunci când din coroborarea tuturor probelor nu se poate reţine cu certitudine nici vinovăţia şi nici nevinovăţia celui în cauză". Doar judecătorul, prin libera apreciere a tuturor probelor existente la dosar, poate stabili vinovăţia sau nevinovăţia unui inculpat.
Mâine, Tribunalul Argeşva rejudeca menţinerea stării de arest preventiv pentru Cristian Cioacă.