Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostul preşedinte Ion Iliescu a fost pus sub acuzare pentru crime împotriva umanităţii la un sfert de secol de la mineriada sângeroasă din 13-15 iunie 1990. Parchetul de pe lângă Curtea Supremă i-a audiat, ieri, pe fostul director al SRI, Virgil Măgureanu, şi pe fostul general Victor Stănculescu.
„Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplina civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu”. Sunt cuvintele prin care Ion Iliescu le mulţumea, acum 25 de ani, hoardelor de mineri care, potrivit variantei oficiale, năvă-liseră în Capitală să planteze panseluţe în rondul de la Universitate şi să amenajeze spaţiul verde din faţa Teatrului Naţional. Imaginile cu discursul de la Romexpo, însoţit atunci de uralele zecilor de mii de căşti cu lanternă, ar putea constitui probe relevante în faţa instanţei de judecată. Deocamdată, după o decizie a CEDO, statul român a fost obligat să găsească la un sfert de secol după vinovaţii pentru victimele tragicelor evenimente din iunie 1990. Motivaţia CEDO a fost una simplă: crimele şi morţii nu se prescriu. Astfel, Parchetul General a început urmărirea penală pe numele fostului preşedinte Ion Iliescu pentru crime împotriva umanităţii şi reprimarea violentă a protestatarilor din Piaţa Universităţii în perioada 13-15 iunie 1990. Fostul şef al statului a stat, ieri, aproape o oră de vorbă cu procurorii care i-au adus la cunoştinţă încadrarea juridică. Tot ieri au fost audiaţi la Parchetul Instanţei Supreme Măgureanu, şi fostul ministru al Apărării, Victor Stănculescu. fostul director al SRI, Virgil
Premoniţia lui Dragnea
Cu doar trei zile în urmă, noul lider suprem al PSD, Liviu Dragnea, a avut, parcă, o premo-niţie. Le-a propus membrilor PSD prezenţi la Congresul de duminică să ceară iertare româ-nilor pentru victimele dictaturii comuniste şi pentru greşelile comise în anii ’90. Printre cei ridicaţi în picioare, preşedintele de onoare al partidului, Ion Iliescu, urmărit penal în Dosarul Mineriadei. Au existat, însă, şi voci care au aprobat represiunea sângeroasă a manifestanţilor din Piaţa Universităţii. „Felul în care au intervenit a fost cât se poate de natural. Cum le place americanilor să spună, sunt şi victime colaterale. La violenţă se răspunde cu violenţă. Mişcarea din Piaţa Universităţii trebuia să înceteze odată ce poporul a decis care îi sunt conducătorii”, a explicat baronul PSD Vrancea, Marian Oprişan. Nu aceleaşi argumente l-ar putea salva pe Ion Iliescu de o eventuală condamnare în cazul în care dosarul va ajunge în faza de judecată. „Preşedintele Iliescu s-a implicat personal în actul de represiune din 13-15 iunie. El a dat ordine în acest sens. S-a stabilit cum trebuie atacaţi manifestanţii din Piaţa Universităţii. S-a făcut chiar o schemă, ea este la dosar. E scrisă de mână şi acolo erau trecute atribuţii pen-tru fiecare ministru ce avea de făcut”, a dezvăluit recent procurorul militar Dan Voinea, cel care a instrumentat timp de mai mulţi ani Dosarul Mineriadei. În iunie, generalul în rezervă Dan Voinea susţinea că fostul preşedinte „nu are cum să nu fie condamnat” după probele existente la acel moment la dosar.
Trei zile de teroare pentru bucureşteni
Începând din aprilie 1990, zeci de mii de români au protestat în Piaţa Universităţii împotriva regimului postdecembrist condus de Ion Iliescu. După alegerile de la 20 mai, câştigate fără probleme de Frontul Salvării Naţionale, protestele au scăzut în intensitate. Totuşi, pe 11 iunie, premierul Petre Roman a decis într-o şedinţă de guvern, la care a participat şi preşedintele Ion Iliescu, evacuarea în forţă a ultimilor manifestanţi. În noaptea de 12 spre 13 iunie, forţele de ordine au eliberat Piaţa Universităţii şi au operat mii de arestări. Pe 14 iunie, zeci de mii de mineri, în frunte cu Miron Cozma, au descins în Capitală, unde au declanşat prăpădul. Au devastat sediile PNŢCD şi PNL şi redacţiile ziarelor de opoziţie. Sub ochii îngroziţi ai Occidentului şi ai jurnaliştilor străini care relatau din Bucureşti, minerii lui Cozma au bătut tot ce au întâlnit în cale: studenţi sau simpli trecători. Oficial se vorbeşte de şase morţi, dintre care patru prin împuşcare, şi mii de răniţi, însă cifrele neoficiale sunt dramatice: peste o sută de morţi şi mărturii cutremurătoare ale supravieţuitorilor.
Mineriada din 13-15 iunie 1990 a fost a treia din cele şase care au avut loc în România după 1989. Primele două s-au produs în lunile ianuarie şi februarie 1990. A patra în septembrie 1991, a cincea în ianuarie 1999, iar ultima în februarie acelaşi an.
Nu este niciun mort provocat de mine. Minerii au ajutat să fie curăţată Piaţa Universităţii de urmele vandalismelor din ajun şi reluarea traficului. Au pus mâna pe sapă şi au refăcut tot spaţiul verde din faţa Teatrului Naţional.
Ion Iliescu, fost preşedinte
al României, 1990
Citește pe Antena3.ro
