ÎPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a trecut la cele veşnice.
Decesul a fost anunţat oficial de Arhiepiscopia Vadului Feleacului şi Clujului.
"Cu regret şi durere în suflet, dar cu nădejdea în mila şi mângâierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului anunţă că în ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19:25, Părintele nostru, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Anania, şi-a început călătoria spre Împărăţia Cerurilor. Înconjurat de medici, prieteni, ucenici şi colaboratori apropiaţi, trupul Înaltpreasfinţitului Bartolomeu a cedat multiplelor afecţiuni care i-au marcat ultima perioadă de viaţă. Trupul celui care a fost timp de 18 ani Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului va fi depus în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, unde toţi cei care doresc îi vor putea aduce un ultim omagiu", se precizează în comunicatul Consiliului Eparhial.
Ziua înmormântării, în cripta ierarhilor din altarul Catedralei Mitropolitane, va fi anunţată ulterior.
Starea de sănătate a Mitropolitului Bartolomeu s-a deteriorat în luna decembrie a anului trecut. La 22 decembrie a fost internat la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal din Cluj, de unde a fost transferat la 14 ianuarie la Clinica AKH din Viena pentru un examen cardiologic ce nu putea fi efectuat în ţară. După investigaţiile amănunţite, medicii austrieci au ajuns la concluzia că o intervenţie chirurgicală pe cord nu este posibilă datorită vârstei şi antecedentelor medicale. La 24 ianuarie a fost transferat la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, unde a survenit decesul.
Pe toată perioada spitalizării, în ţară şi în străinătate, Mitropolitul Bartolomeu Anania şi-a asumat conştient, lucid şi cu credinţă în Dumnezeu întreaga suferinţă. Prin revenirea la Cluj-Napoca, s-a respectat şi dorinţa ÎPS Sale de a fi acasă, în oraşul şi în mijlocul credincioşilor pe care i-a păstorit vreme de 18 ani.
ÎPS Batrolomeu Anania s-a născut la 18 martie 1921 în localitatea Glăvile, judeţul Vâlcea. Părinţii Vasile Anania şi Ana, născută Mărgăritărescu, l-au botezat Valeriu. A urmat şcoala primară în comuna natală apoi a fost elev al Seminarului Central din Bucureşti. În clasa a doua de seminar, îl are îndrumător pe scriitorul Anton Holban, care i-a fost profesor de limba română. În 1935 a debutat în revista teologică, fiind autor al volumului de versuri "Pământ şi cer”. A debutat publicistic în 1937 în revista Vremea cu articolul "Camaradul Anton”, apoi, un an mai târziu, a debutat dramaturgic, cu scenariul radiofonic în versuri " Jocul fulgilor”, în regia lui Atanasie Mitric. În 1939 la iniţiativa lui Nicolae Iorga, o trupă de amatori îi joacă piesa în versuri "La furcărie”, pe scena Teatrului Ligii Culturale, în regia autorului.
La 2 februarie 1942 a intrat în monahism la Mânăstirea Antim din Bucureşti şi a primit numele Bartolomeu. La 15 februarie este hirotonit ierodiacon. În peregrinările prin ţară a fost ierodiacon la Mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş. A urmat cursurile de diferenţă la liceele Dimitrie Cantemir şi Mihai Viteazul apoi şi-a susţinut bacalaureatul. S-a înscris la studii superioare de Teologie la Bucureşti Cluj şi Sibiu iar în 1948 a absolvit Academiei Teologice "Andreiane" din Sibiu.
ÎPS Bartolomeu Anania a avut de asemenea studii, incomplete însă, de medicină la Sibiu şi Cluj şi de muzică instrumentală la Cluj. Aici a participat activ la la cenaclul literar al lui Victor Papilian, pe care-l cunoscuse la Sibiu pe când era student al Acadmiei Teologice.
Student al Universităţii din Cluj şi preşedinte al Centrului Studenţesc "Petru Maior", conduce în 1946 greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă. Este expluzat din Cluj şi urmează un lung şir de arestări. În 1947, pentru o scurtă perioadă a fost stareţ al Mănăstirii Topliţa.
În toamna lui 1948 la Mănăstirea Bistriţa vâlceană îl cunoaşte pe Patriarhul Justinian, căruia i-a fost colaborator mai bine de 25 de ani, ocupând funcţia de intendent al Palatului Patriarhal.
În 1958 a fost condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică, pentru "uneltire contra ordinei sociale" şi închis la Securitate, Jilava, Piteşti şi Aiud. A fost eliberat după şase ani şi două luni, în 1964, prin decret general de graţiere.
În 1964-1965 a fost director al bibliotecii patriarhale, apoi, din 1965 până în 1976 funcţionează, în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, director al Departamentului Publicaţiilor, reprezentant al relaţiilor interbisericeşti. Primeşte harul preoţei în 1967, fiind hirotonit de episcopul Victorin al Americii pentru ca mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să îi acorde rangul de arhimandrit. Ulterior, este distins – pe linie bisericească – cu "Crucea patriarhală", "Ordinul Sfântului Mormânt" al Patriarhiei Ierusalimului, "Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel" al Patriarhiei Antiohiei.
În diferite momente ale vieţii i-a cunoscut şi a fost prieten cu Tudor Arghezi, Lucian Blaga şi Vasile Voiculescu. În 1967-1968 – Teatrul "Barbu Delavrancea" din Bucureşti îi pune în scenă poemul dramatic Mioriţa, regia şi scenografia fiind semnate de Marietta Sadova, Mircea Marosin şi Zoe Anghel-Stanca. Acest poem fusese publicat în 1966 cu o Predoslovie de Tudor Arghezi. În 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România şi publică mai multe volume de versuri, precum şi romane iar în 1982 primeşte premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, pentru opera "Greul pămânului”. În acelaşi an se pensionează şi se retrage la Mănăstirea Văratec.
În 1990, în Ajunul Crăciunului începe munca de revizuire în limba română şi de comentare a Bibliei, începând cu textul Noului Testament, acţiune extinsă ulterior asupra întregii Sfintei Scripturi, pe o perioadă de unsprezece ani. În ianuarie 1993 Colegiul Electoral Bisericesc îl alege pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. La Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca este hirotonit şi instalat arhiereu. Ca arhiepiscop al Clujului, va urmări şi va lupta pentru dinamizarea activităţii pastorale a clerului şi pentru diversificarea ei în funcţie de cerinţele actuale ale societăţii, pentru implicarea Bisericii în acţiunile de asistenţă socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică şi Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului – de la amvon şi prin diverse întâlniri –, pentru dezvoltarea relaţiilor ecumenice practice prin păstrarea identităţii proprii.
Activitatea scriitoricească a ÎPS Bartolomeu Anania este vastă. A publicat numeroase volume de articole şi studii teologice, memorialistică, romane, teatru, nuvele şi povestiri, fiind distins cu premii şi medalii pentru activitatea întreprinsă. Preşedinţia României îi acordă în anul 2000 medalia jubiliară "Mihai Eminescu” şi Ordinul Naţional pentru Merit în gradul de Mare Cruce. Universitatea "Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca i-a acordat în 2001 titlul de "Doctor Honoris Causa”, titlu primit şi din partea Universităţii de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca , al Universităţii din Oradea în 2002 şi al Universităţii din Craiova în 2003. În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4 noiembrie 2005 de înfiinţare a unei Mitropolii la Cluj, iniţiativă validată de Adunarea Naţională Bisericească, Bartolomeu Anania este instalat Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului la 25 martie 2006, chiar de Praznicul Bunei Vestiri, de către Patriarhul Teoctist. Din noua structură bisericească, Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a implicat îndeaproape în activitatea de dinamizare a vieţii religioase, fiind una din personalităţile marcante ale Bisericii Ortodoxe Române. A fost numit "Leul Ardealului" pentru intransigenţa şi conservatorismul în apărarea valorilor ortodoxe. În 2008 şi-a scris "Memoriile”, considerate literatură pură.
În 2006, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, înaltul ierarh ortodox a transmis prin predica susţinută o serie de mesaje cu tentă ecologistă împotriva poluării, în care a îndemnat românii să păstreze cum se cade "această grădină a Maicii Domnului, care se cheamă România". În ultima Pastorală de Crăciun din 2010, transmisă în timp ce era pe patul de spital, Mitropolitul Clujului, arăta că, din păcate, există destui creştini care sărbătoresc "un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, un Sfânt Ion fără Ioan şi, mai ales, un An Nou într-un revelion perpetuu, fără sfârşit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice şi aburi etilici".
ÎPS Bartolomeu a fost unul dintre cei care s-au opus intrării preoţilor în politică, nefiind de acord ca aceştia să activeze în partide, în Parlament sau în consiliile locale sau judeţene. Mitropolitul a emis chiar o scrisoare pastorală în care a comunicat preoţilor un regulament intern care făcea, practic, imposibil accesul acestora în structurile politice.
La 89 de ani, ÎPS Bartolomeu Anania şi-a pus sufletul în mânile Părintelui Ceresc, în preajma zilei în care ar fi împlinit 69 de ani de când a intrat în monahism. Dumnezeu să-l odihnească!