Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am vazut de curand un film despre un barbat si o femeie care se iubeau. Replicile pline de miez, actorii bine alesi, cadrele o minunatie, suspans, pe scurt, un film la care m-am uitat cu placere. Ei, dar a venit momentul sfarsitului... Si aici nu mi-a mai placut.
El si ea isi luau la revedere pe peronul unei gari. Si se priveau in ochi si se tineau mana-n mana si isi spuneau fraze banale... si toata despartirea asta a durat vreo 15 minute! Timp in care m-am intrebat daca n-ar fi fost mai bine daca el i-ar fi spus inca de acasa: "Nu te duc la gara! Mai bine iti chem un taxi si, pana vine, te tin in brate! Aici, pe canapea sau acolo, in bucatarie, rezemat de frigider, unde preferi tu...". Si daca ea n-ar fi inteles de ce nu o conduce pana la tren si, poate, s-ar fi simtit jignita, el i-ar fi explicat: "In gara sunt multi oameni care merg haotic, care-ncotro si, ca vrem sau nu, atentia noastra se va risipi. Nu ne vom putea privi, mangaia si imbratisa ca atunci cand suntem numai noi doi. Nici sarutarile noastre n-ar fi patimase, de rusine ca s-ar uita lumea la noi, si, in al doilea rand, amandoi ne-am gandi ca trenul poate pleca din moment in moment... Ha,ha! Ce comica ai fi daca m-ai saruta cu ochii deschisi, indreptati catre vagonul unde ai locul rezervat!... Gandeste-te ca nici in taxi nu ne-am putea simti in largul nostru - soferii au intotdeauna chef de vorba, de povestit faze din meciuri de fotbal sau despre cat de urata e, in realitate, vedeta X pe care o tot vad ei la televizor... Iubita mea, nu-i asa ca, daca te-as conduce pana la gara, ar fi o greseala?". Iar ea sigur ar fi inteles, ca era fata desteapta.
