Lumină sfăntă

Ortodocşii din toată lumea prăznuiesc Schimbarea la faţă a Măntuitorului Hristos la data de 6 august.Cea dintăi sărbătoare din Postul Adormirii Maicii Domnului este Schimbarea la Faţă a lui Iisus Hristos, celebrată la 6 august de bisericile creştine. Praznicul impărătesc şi hramul inchinat Măntuitorului oferă dezlegarea la peşte pentru credincioşii care se nevoiesc intru iertare postind. Sărbătoarea prilejuieşte aducerea-aminte a Schimbării la faţă a Măntuitorului, care, fiind urmat de ucenicii Săi - Petru, Iacob şi Ioan, a urcat pe muntele Taborului, ca să se roage in mare linişte.

Ortodocşii din toată lumea prăznuiesc Schimbarea la faţă a Măntuitorului Hristos la data de 6 august.

Cea dintăi sărbătoare din Postul Adormirii Maicii Domnului este Schimbarea la Faţă a lui Iisus Hristos, celebrată la 6 august de bisericile creştine. Praznicul impărătesc şi hramul inchinat Măntuitorului oferă dezlegarea la peşte pentru credincioşii care se nevoiesc intru iertare postind. Sărbătoarea prilejuieşte aducerea-aminte a Schimbării la faţă a Măntuitorului, care, fiind urmat de ucenicii Săi - Petru, Iacob şi Ioan, a urcat pe muntele Taborului, ca să se roage in mare linişte. In timp ce se Inchina Tătălui Ceresc, Sfinţii Apostoli au desluşit adevărata infăţişare a lui Iisus Hristos: faţa Fiului lui Dumnezeu strălucea precum soarele. Ucenicii, privindu-l cu luare aminte, au văzut cum Iisus Hristos "s-a schimbat la faţă, chipul Său a devenit altul, a strălucit mirific ca soarele, iar imbrăcămintea Măntuitorului s-a făcut albă, mai strălucitoare decăt lumina şi mai albă decăt zăpadă". Schimbarea la Faţă inseamnă şi trecerea trupului Fiului lui Dumnezeu intru strălucirea fiinţei pregătite pentru veşnicie. Praznicul Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos reprezintă dovada incontestabilă pentru cei care se dăruiesc şi doresc o confirmare a luptei lor cu cel viclean spre a fi părtaşi la schimbarea vieţii efemere cu viaţa veşnică. Fiecare dintre noi ar trebui să se lase schimbat prin imbrăcarea de către Iisus Hristos cu harul dumnezeiesc, care spală păcatele. Părintele Stăniloae spunea intr-o cuvăntare: "Schimbarea la Faţă a lui Hristos pe Tabor le dădea Apostolilor dovada anticipată a Invierii şi Dumnezeirii Sale şi a măntuirii tuturor celor ce vor crede in El, spre a le confirma mărturia lor dată Lui prin Petru la Cezareea lui Filipi, că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, confirmare cu atăt mai necesară cu căt, după acea mărturisire a lui Petru, Hristos le vorbise despre moartea ce o va avea de indurat, dar din care va invia".

TRADIŢII. Sărbătoarea Schimbării la faţă mai este numită in popor şi Preobra-jenia sau Probojenia, denumirea slavă a sărbătorii. La inceput se serba anual sfinţirea bisericii zidite in secolul al IV-lea de Sfănta Elena pe locul de pe muntele Taborului, unde Măntuitorul S-a schimbat la faţă. După unii, ea ar fi inlocuit o veche sărbătoare păgănă a zeiţei Diana. Sărbătorirea ei insă a fost menţionată in documente in prima jumătate a secolului al V-lea, cănd au fost descoperite cuvăntări festive in cinstea ei, de la patriarhul Proclu al Constantinopolului, patriarhul Chiril al Alexandriei şi Papa Leon cel Mare. Este indicată şi de un calendar liturgic local al Ierusalimului din secolul al VII-lea şi in sinaxarele constantinopolitane şi in alte cărţi liturgice, manuscrise greceşti de la inceputul secolului al VIII-lea. In secolul al VIII-lea, Sfăntul Andrei Criteanul a lăsat o frumoasă predică festivă la această sărbătoare, generalizată in tot Răsăritul pănă in secolul al VIII-lea, cănd Sfinţii Ioan Damaschinul şi Cosma de Maiuma au compus imnuri pentru slujba zilei. In această zi sfăntă se aduc in biserici prinoase (părga) din struguri, se binecuvintează şi se impart, acesta fiind un obicei creştin vechi, amintit in canonul 28 al Sinodului trulan. Biserica rusă, de exemplu, face pomenirea generală a morţilor in biserici şi la cimitire, in special pentru eroii morţi pentru apărarea patriei. Această sărbătoare a Schimbării la faţă a Măntuitorului arată credincioşilor că fericirea deplină se află dincolo de fruntariile acestei lumi, căci cei trei apostoli, participanţi la eveniment, deşi il avuseseră in mijlocul lor pe Iisus, totuşi, numai după ce au fost inundaţi pentru căteva minute de razele luminii cereşti in care le-a apărut inveşmăntat Iisus pe Tabor, au putut exclama: "Doamne, bine ne este să fim aici" (Matei XVII, 4). Prin transfigurarea Sa de pe Tabor, Măntuitorul a demonstrat că fericirea adevărată şi deplină nu este aici, ci in lumea iubirii divine din Cer.

"Schimbarea la Faţă a lui Hristos pe Tabor le dădea Apostolilor dovada anticipată a Invierii şi Dumnezeirii Sale şi a măntuirii tuturor celor ce vor crede in El, spre a le confirma mărturia lor dată Lui prin Petru la Cezareea lui Filipi, că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, confirmare cu atăt mai necesară cu căt, după acea mărturisire a lui Petru, Hristos le vorbise despre moartea ce o va avea de indurat, dar din care va invia"

Părintele Stăniloae