Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
M-au uimit albeaţa de porţelan a pielii, silueta de "manechin" - s-ar zice astăzi - şi naturaleţea ei adolescentină. Avea apoi să mă uimească profesionalismul ei.
Prin 1973 incepusem in primăvară să realizăm seria magazinelor, sub genericul "Album duminical". In paralel, lucram şi programe de varietăţi pentru grila de seară. Intr-o zi m-a chemat Tudor Vornicu şi m-a intrebat ce ştiu despre Naarghita. Ştiam că este o tănără căntăreaţă din Bucureşti, care a uimit lumea cu interpretarea dată de ea căntecelor din filmele indiene, aflate la mare modă pe atunci in Romănia. Cam atăt. Nu mă omoram după asemenea filme, interesul meu indreptăndu-se strict spre filmul maeştrilor ruşi şi spre peliculele lui Truffaut, Fellini, Antonioni.
Mi-a spus că vuieşte mapamondul despre fata asta şi noi... habar nu avem. In stilul său caracteristic mi-a dat sarcină să mă documentez urgent şi să-i spun cum şi cănd s-ar putea face un recital cu celebra căntăreaţă. In două zile aflasem destule incăt să pornim la treabă. In perioada aceea lucram la pupitrul de montaj cu minunata mea colegă, excelenta profesionistă Nanti Oprea, regizor de montaj. Am ascultat discurile căntăreţei, ne-am sfătuit cu scenograful Paul Phennings şi cu directorul de imagine George Grigorescu asupra unei ambianţe "orientale, indiene" şi am contacta-o pe Naarghita.
SCHEMA UNIVERSALĂ. Am avut bucuria să cunosc o fată tănără, veselă, inteligentă cu o dragoste de muzică, de oameni şi de viaţă, contaminantă, cum rar intălnisem. Nu simţeai din comportamentul ei că este primită in alte ţări cu "covor roşu". M-a uimit naturaleţea ei adolescentină. Avea apoi să mă uimească profesionalismul ei. Nu degeaba trecuse prin platourile de filmare de televiziune sau film din Egipt, Italia, Kuwait, India şi multe altele. Am ales impreună 13 piese, căntece din filme indiene, imprimate de Electrecord.
Pe unele le auzeam pentru prima dată. Ni le-a explicat cu pasiune şi atunci am inţeles că filmele indiene, chiar dacă aveau un story, adeseori, steoretip, conţineau mesaje sociale. Se voiau a fi educative pentru ridicarea nivelului de civilizaţie la nivel de masă, aşa cum se intămpla şi in alte ţări. Ele respectau fascinanta schemă universală a basmelor, in care binele invinge intotdeauna răul. Insista spunănd că filmele acestea aduc speranţă in inimile unei populaţii uriaşe dintr-o ţară polarizată in foarte bogaţi şi foarte săraci. Ne-a explicat frumuseţea şi gingăşia versurilor, spunăndu-ne că ele sunt scrise de poeţi de marcă ai lumii indiene, clasici sau moderni. Ne-a demonstrat farmecul dansului indian străvechi, care subliniază strălucit versul. Făcănd decupajul, am ascultat cu Nanti piesele Naarghitei de multe, multe ori. Atunci ne-am convins ce valori speciale are vocea acestei interprete.
I-am privit mişcarea, jocul uimitor al măinilor, care au o anatomie foarte specială. Am inregistrat trei zile intregi in Studioul 1, schimbănd decorul şi ambianţa de lumini pentru fiecare piesă in parte. Naarghita a ţinut să prezinte personal şi să explice telespectatorilor romăni conţinutul căntecelor sale. Show-ul a fost onorat şi de prezenţa remarcabilului critic muzical şi compozitor celebru George Zbărcea, care a răsfoit pentru publicul din ţara noastră zeci de ziare din toată lumea. Acestea consemnau la unison performanţele interpretative ale Naarghitei, numind-o "fenomen muzical". Pe bună dreptate! Aveam in faţa ochilor o tănără care devenise "ambasadoarea căntecului indian in intreaga lume".
CU VALIZA DUPĂ EA. Ne-am dat seama că avea zeci, sute de milioane de admiratori, personalităţi ale lumii artistice, oameni de meserie şi public, care o aplauda pretutindeni. Ţin minte că timpul acordat acestul telerecital nu cuprindea toate piesele. Am montat zece pentru emisia Naarghitei, iar pe celelalte trei piese le-am difuzat mai tărziu in "Albumul duminical".
S-a lucrat excelent cu Naarghita, care avea un simţ uluitor al camerei de filmat.
Play-back impecabil! Foarte rapidă in schimbarea costumelor, a podoabelor. Caldă, veselă, modestă, dar foarte atentă cu imaginea ei. Am inregistrat unele piese după o singura repetiţie cu camerele in decor, pentru altele am tras mai multe duble. Nici ea, dar nici noi nu am lăsat loc unor greşeli. A adus cu ea o valiză uriaşă cu sari-uri indiene, care mai de care mai preţios, mai spectaculos. Toată echipa a regretat că lucram in alb-negru, imaginănd-ne cum ar fi arătat in color. Pe vremea aceea căntăreaţa stătea foarte puţin in ţară. Nu ştiam dacă a apucat să vadă la televizor show-ul nostru. Materialul s-a mai reprogramat de căteva ori. Apoi n-am mai lucrat cu Naarghita. Cred că nu mai interesa forurile superioare. Ştiind căte benzi de magnetoscop s-au şters in timp, din motive de buget, am pierdut seama acestui material, iar numele Naarghitei s-a auzit tot mai rar pe micul ecran. M-am mai intălnit cu prietena mea călătoare, aflănd mereu despre succesele ei uimitoare. Apoi ea a dispărut din lumea scenei romăneşti.
S-A VĂZUT DUPĂ 34 DE ANI. Acum căteva săptămăni, vizionănd materiale din Arhiva TVR in vederea producerii de TVRMEDIA a unui mult-aşteptat DVD cu Dem Rădulescu, am găsit la sfărşitul unei casete Beta prima parte a acelui show, adică şase căntece.
O surpriză emoţionantă! Starea inregistrării... excelentă! Cu ajutorul Rodicăi Pavel de la Arhiva Multimedia am găsit şi restul filmărilor. A venit imediat la vizionare Andrei Enescu, directorul TVRMEDIA, şi am convenit pe loc să valorificăm acest material, care la vremea lui a avut un succes extraordinar.
Am dat cu greu de Naarghita şi, in virtutea vechii prietenii şi in ciuda proiectelor sale (un album, o carte biografică, o relansare sub lumina reflectoarelor), care se intind pe trei ani de-acum incolo am reuşit să spargem zidul de tăcere ridicat in juru-i de domnia sa. A văzut acum pentru prima oară, după 34 de ani, un fragment din recitalul de la TVR. Emoţii de nedescris! La final s-a intors către noi cu o mină foarte serioasă şi a zis: "Doamne, cătă naivitate avea vărsta aceea, dar eram destul de bună! Sigur că astăzi aş schimba multe"...
Iată, acum, cu acordul Naarghitei, cu participarea TVR MEDIA şi a Electrecordului, Jurnalul Naţional oferă cititorilor săi un CD cu piese de succes, urmănd ca DVD-ul cu show-ul Naarghitei să fie lansat in luna octombrie, ca semn de omagiu adus de artistă aniversării a 40 de ani de la intălnirea providenţială cu doamna Indira Gandhi, personalitatea care i-a dat şansa ca visul să-i devină realitate: o călătorie de studii in Ţara Gangelui.
DOUĂ MANUSCRISE ABANDONATE
Naarghita scrie. Povestea ei de basm. Cu mulţi ani in urmă, de două ori i s-a oferit să-şi publice autobiografia. "Oameni de ispravă s-au antrenant in acele proiecte. Am abandonat, insă, ambele manuscrise. Erau prea multe ingerinţe din partea a tot felul de persoane «ciudate». Am preferat să renunţ la cărţile despre mine decăt să intru in nu ştiu ce jocuri, străine de mine. Pe de altă parte am considerat că este prea devreme să se publice cărţi despre mine. Acum, privind inapoi, cred că am făcut foarte bine".
"SUNT GREU DE SUPORTAT. SUNT GROAZNIC DE TIPICARĂ"
Naarghita a lucrat doar cu mari profesionişti. La TVR, cu Ioana Bogdan - realizator şi Antoaneta Oprea, regizor de montaj. La Electrecord, cu Daniela Caraman Fotea, cunoscut muzicolog de la care a invăţat multe lucruri şi cu Romeo Vanica, muzician şi prieten. "Notez in mod special numele domnului Negrescu, regizor muzical, un om extraordinar, meseriaş desăvărşit, căruia nu numai eu, ci mulţi alţi căntăreţi ii datorează recunoştinţă.
O admiraţie specială am pentru doamna Cornelia Andreescu, directorul de acum al Electrecordului cu care am pus la cale un nou proiect. La Radio am lucrat excelent cu maestrul Sile Dinicu şi orchestra dirijată de domnia sa, in regia muzicală a domnului Alexandru Părlea, un excelent profesionist. Eu ii consider pe toţi aceştia, fără exagerare, ca fiind «binefăcătorii mei». Le mulţumesc, iubindu-i mereu. Recunosc că in meserie sunt greu de suportat. Sunt groaznic de tipicară. Mi-e greu fără acum fără «tata Sile», dar alături de ceilalţi aş vrea să revin in faţa publicului. Simt că am resurse să aduc bucurie in sufletul oamenilor".
ALTĂ MĂRTURISIRE
"Am străns documente, fotografii, programe, afişe, autografe, dedicaţii, articole de ziar şi cronici din ţară şi din străinătate. De căte ori le văd mi se umple sufletul de bucurie că toate elogiile sunt aduse «fenomenului Naarghita», o romăncă... Vreau să-i fac pe oameni să inţeleagă că muzica indiană pe care am căntat-o eu (adeseori căntece din filme) era o creaţie a unor oameni şcoliţi, şi nu o muzică fără valoare culturală. Muzica a fost asociată abuziv cu filmele, care unora li s-au părut fără valoare artistică. Şi dacă story-ul se uită, căntecele rămăn ca o creaţie valoroasă, cu melodie şi text foarte frumoa-se şi foarte emoţionante" (Naarghita)
Citește pe Antena3.ro
