Pentru dezastrul din tine

De ziua îndrăgostiţilor e bleah şi naşpa, pentru că în­dr­ăg­os­tiţii sunt o specie stupidă care se pupă şi-şi fac cadouri dulci, cu inimioare din ciocolată, care le face reclamă şi la televizor. Nie, nie, nie, fată, ce drăguuuuţ.

Aş vrea să fie şi o zi a bolnavilor de ulcer, ca să ne facem cadou ciocolată în formă de stomac, şi o zi a bolnavilor de diabet, ca să ne facem ca­dou ciocolată în formă de pancreas, aş vrea să fie o zi a bolnavilor de splină, ca să ne facem cadou ciocolată în formă de spli­nă, o zi a bolnavilor de ficat, ca să. Băi, deci, mă ener­vea­ză toţi îndrăgostiţii, mai ales ăia din televizor care se iubesc atât de mult, încât îmi vine să vomit. Nu pot eu acuma să zic, da’ le-aş sugera eu ceva să facă de ziua lor, a îndrăgostiţilor.

E atât de drăguţ şi de simpatic, atâta armonie în jur şi atâta soare în inimile lor, încât. Avea dreptate un poet: amoru’ e un sencimienciu trisciu. Aşa e, băi, şi mai ales, amoru’ e un sentiment bestial. Şi simpatic. Şi drăguţ. Şi e foarte bine că e ziua lui într-o zi din calendar, să se înveţe minte, altă dată să nu mai facă. Cupidon e un prost care mă enervează şi într-o zi o să-i iau săgeata aia şi-o să i-o bag în cap. O fată cu piercing în limbă îl iubeşte pe prietenul ei cu piercing în nas, de ziua îndrăgostiţilor. Mâine o să-l lase pentru unul cu pier­cing în. Iar de ziua îndrăgostiţilor, la anu’, sigur o să iu­bească iar. Numai la televizor.

Să ne cumpărăm batistuţe ca să avem unde să ne suflăm nasul când plângem de înduio­şare, uitându-ne la teveu cum se iubesc oamenii ăia. La televizor, până şi iubirea din inimile lor străluceşte stupid, ca o margaretă scăpată în toaletă. E atât de frumos şi de perfect, încât e evident că tu nu iubeşti ca oamenii ăia. Sau şi tu stră­luceşti de atâta soare în suflet? Că, dacă dau acuma pe EuroNews, iar m-apucă toate alea. Nu mai bine rămân io blocată în acest peisaj strălucitor, cu fete care ştiu să iubească aşa cum se iubeşte la manualul de iubit, poate mă mai des­chid şi eu la minte puţin? De Ziua Habitatului n-ar face ni­meni nimic. Îi doare pe ei undeva de Ziua Habitatului. Sau de Ziua Zonelor Umede. În spirit de protest şi de frondă şi de antiiubire, anul ăsta am de gând să sărbătoresc Ziua Universală a Copiilor. Pentru copilul din mine, zic. Şi o să mai săr­bă­to­resc şi Săptămâna Solidarităţii cu popoarele aflate sub ad­mi­nistraţie străină. Pentru străinul din mine. Zic. Şi Ziua De­zastrelor. Pentru dezastrul din... ăăă... tine. Ba nu. Din mine.