Petrolul și războiul din Golf: cât va plăti România pentru escaladarea conflictului

Potrivit analizei semnate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), data de 28 februarie 2026 ar putea deveni un reper major pentru piețele energetice internaționale.

Atacarea Iranului și riposta ulterioară au reaprins tensiunile în jurul Strâmtoarea Ormuz, cel mai important punct de tranzit al petrolului la nivel mondial. Aproximativ 20% din petrolul consumat zilnic pe glob trece prin această fâșie îngustă de apă dintre Iran și Oman. Nu este doar o rută maritimă, ci un adevărat robinet energetic global, iar piețele reacționează nu la blocajul efectiv, ci la simpla posibilitate ca acesta să apară.

„Premiul de război”: frica se plătește la baril

Prețul petrolului nu reflectă doar raportul cerere–ofertă, ci și anticiparea riscului. Odată cu deschiderea burselor, traderii vor introduce în cotații un așa-numit „premiu de risc geopolitic”.

O creștere a barilului de la 73 de dolari la 80, 90 sau chiar 100 de dolari nu este o fluctuație tehnică, ci un multiplicator economic:

• transport mai scump,

• presiune pe lanțurile logistice,

• alimente mai scumpe,

• inflație persistentă.

Pentru România, unde peste 50% din prețul carburanților reprezintă taxe (accize și TVA), impactul nu este liniar, dar este inevitabil.

De ce România nu poate fi „izolată”

Chiar dacă nu este implicată militar, România se află în prima linie a pieței globale. Petrolul are un preț internațional. Dacă Asia plătește mai mult pentru petrolul din Golf, competiția pentru alte surse – SUA, Africa, Marea Nordului – crește, iar prețurile se aliniază automat.

Energia este un cost de bază:

• industria produce mai scump,

• agricultura plătește mai mult pentru combustibil și îngrășăminte,

• transportul transferă costul către consumator.

Inflația, care începea să se tempereze în Europa, riscă să primească un nou impuls, exact într-un moment în care băncile centrale încercau să relaxeze politica monetară.

Ce scenarii iau în calcul piețele

Înainte de escaladare, petrolul Brent testa deja maximele ultimelor luni, în jur de 72–73 dolari/baril. Scenariile sunt clare:

• tensiuni persistente fără blocaj: +10–20 dolari/baril,

• perturbări serioase ale exporturilor: peste 90–100 dolari/baril,

• blocaj major al Ormuzului: scenariu de criză energetică globală.

Prețul nu urcă pentru că oferta a dispărut, ci pentru că riscul de întrerupere devine credibil.

Ce pot face marile puteri energetice

OPEC și OPEC+ pot încerca să tempereze piața prin creșterea producției, iar marile economii pot apela la rezervele strategice. Aceste măsuri pot amortiza șocul, dar nu pot elimina riscul militar și nici nu pot garanta siguranța transportului maritim.

În plus, capacitatea reală de a crește rapid producția este limitată. Nu orice baril „pe hârtie” poate ajunge imediat pe piață.

Cât și când se vede la pompă

Prețurile internaționale ajung la pompă cu un decalaj de câteva zile până la 2–3 săptămâni, în funcție de:

• stocuri,

• contractele rafinăriilor,

• cursul dolarului,

• politica comercială a rețelelor de distribuție.

Estimările arată:

• +10 $/baril → +70 bani/litru,

• +20 $/baril → +1 leu/litru,

• +30 $/baril → +2,5 lei/litru.

Dacă petrolul se stabilizează la 90–100 de dolari, 9–10 lei/litru devine un scenariu realist.

Cine plătește nota de plată

Costul unui conflict într-o zonă energetică strategică este distribuit global:

• consumatorii, la pompă,

• companiile, prin costuri operaționale mai mari,

• statele, prin presiune bugetară și inflație,

• băncile centrale, prin amânarea relaxării monetare.

Pentru România, vulnerabilitatea vine nu doar din importurile de petrol, ci din integrarea în economia europeană: dacă marile economii încetinesc, efectele ajung rapid și la București.

Ce urmează

Totul depinde de durata și amploarea conflictului:

• escaladare moderată: creștere temporară și volatilitate,

• escaladare prelungită: petrol peste 100 de dolari și inflație reaccelerată,

• extindere regională: risc de criză energetică globală.

Petrolul rămâne, în 2026, barometrul stabilității geopolitice. Întrebarea-cheie nu este doar cât va urca barilul, ci câtă reziliență economică și cât spațiu fiscal are România pentru a absorbi un nou șoc energetic major. Răspunsul nu vine din Golful Persic, ci din politicile interne și din viteza cu care economia românească reușește să reducă dependența de volatilitatea globală.

Citește pe Antena3.ro

Imagini din satelit. Palatul din Teheran al ayatollahului Ali Khamenei a fost distrus complet în atacul israelian