Povesti vazute si auzite

Intr-o statie de RATB oameni stand "ciorchine" asteapta... Opresc langa. Chiar nimeni nu-i dispus sa ma ocupe? Doar am tarif social! In masina este cald. Vad ochi invidiosi atintiti spre mine. Ma relaxez intr-o pozitie de 40°C. Imi deschid geaca. Dinspre "ciorchine" ... nimic. Ce oameni "zgarciti", prefera sa se inghesuie unu’ intr-altu’, aparandu-se de frig. Iau o revista si incep sa-mi fac vant cu ea. Uf, foarte cald. Se pare ca metoda folosita da rezultate. O pereche se desprinde de grup, indreptandu-se spre mine. Bingo. Ma simt ca un pescar norocos.

Cunosc omul care ia taxiul doar atunci cand are absoluta nevoie. Clienta mea, o sexagenara amarata, mi se plange ca din fata spitalului unde are internata o ruda a luat un taxi care a tepuit-o cu vreo 500.000 lei. Cunosc problema. In fata spitalelor intotdeauna exista cateva "taxiuri", adica niste hiene fara nimic sfant a caror deviza este "nici o zi fara un fraier". Pentru ei nu conteaza absolut nimic din ce-i uman si sunt priviti cu dezgust de toti taximetristii.

Monologul interminabil al unei doamne psiholog despre cum isi face ea meseria incepe sa ma exaspereze:
- Stiti, doamna, eu consider...
- Dar e simplu, in situatia data manifestarile...
- Doamna, daca-mi permiteti, as vrea sa devin putin grosolan!
- Sigur. Iar cand terapia nu da rezultate...

Un jurist bine infipt intr-un post caldut imi spune ca orice vrei sa construiesti in viata asta necesita anumite sacrificii. Ca sa fie sigur ca il pot intelege, imi da exemplul "Mesterului Manole". Fara comentarii...