Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Regele Mihai era prezentat în notele informative ale Securităţii cu numele de cod "Leon", "Rex" sau "Străinul", în timp ce oraşele europene din care erau transmise informaţii erau codate ca "Breaza", "Panciu" sau "Negoiu".
Povestea notelor informative cu privire la activitatea regelui Mihai în exil a fost prezentată joi de istoricul şi cercetătorul ştiinţific Diana Mandache, în cadrul conferinţei cu tema "Exilul Regelui. Din arhivele securităţii: dosare, agenţi, coduri", la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR). Aceasta a fost cea de-a şaptea conferinţă publică din seria "Historia Viva".
"Regele, liderii exilului, Comitetul Naţional Român, alte organizaţii au constituit o primejdie constantă pentru regimul comunist, fapt care a determinat organizarea unor ample acţiuni de urmărire şi monitorizare a acestora de către Securitate. S-au alcătuit dosare, s-au creat reţele informative, s-a încercat compromiterea unor lideri ai exilului folosindu-se şantajul, având ca scop minimalizarea şi contracararea activităţii acestora", a spus aceasta.
Agenţilor mai vechi li s-au adăugat noi surse informative, agenţi dubli sau colaboratori ai mai multor servicii secrete străine, în timp ce alţi agenţi erau racolaţi prin intermediul şantajului. Potrivit acesteia, transmiterea informaţiilor prin coduri arată evoluţia sistemului operativ de informaţii al securităţii dintr-un stat totalitar, care treptat trece la organizarea unor acţiuni similare prin înfiinţarea unor asociaţii care colaborau cu statul comunist, căutând astfel să contracareze acţiunile liderilor vechiului exil grupaţi în jurul regelui Mihai.
De altfel, şi directorul MNIR, Ernest Oberländer-Târnoveanu a prevenit publicul să se aştepte la "un fel de poveste poliţistă, cu note informative, cu trădări" şi a adăugat că aceasta nu este ultima conferinţă găzduită de MNIR ce are ca subiect Casa Regală a României.
Diana Mandache a vorbit despre evoluţia stilului de supraveghere a regelui Mihai în exil de către informatorii serviciilor române. Dacă la început notele informative erau extrase din presa străină, spre finele anilor '80, monitorizarea activităţii suveranului s-a diversificat. Numele de cod ale informatorilor ce supravegheau activitatea regelui erau pe atât de variate, pe cât de inedite erau codurile pentru ţările sau oraşele vizate. Astfel, din New York trimitea note informative Glyn, din Washington, Firicel şi Gelu iar din Geneva, Mia, al cărei nume s-a schimbat în Franciska, apoi în Nimfa.
New York-ul avea propriul său cod şi în notele Securităţii, era Negoiu, în timp ce Washingtonul era Vadu. Elveţia sau, generic, localitatea de reşedinţă a regelui Mihai în această ţară, era numită "Breaza", în timp ce Bucureştiul era "Buşteni" iar Parisul, "Panciu".
Şi ţările aveau propriile coduri. România era "Ceahlău" iar Rusia, "Movila". În aceeaşi notă, principesa Margareta era numită, în notele informative, "Moştenitoarea Tronului Ceahlăului" sau simplu, "Margareta".
Nici Nicolae Ceauşescu nu a fost scutit de codificare în notele informative, o codificare ce uneori nu ducea lipsă de ironie. Astfel, printre denumirile ce i se dădeau liderului comunist în aceste documente se regăseau "Tiranozaurul", "Canalia" şi "Danubiul Gândirii". După evadarea generalului Pacepa, numele de cod au devenit mai puţin exotice, fiind înlocuite cu cifre.
Diana Mandache a spus că regele Mihai a fost prezentat, în anii '70, drept "o persoană retrasă", care "nu îşi face publicitate personală".
Chiar şi situaţia sa financiară era prezentată atent în aceste documente, regele Mihai fiind descris, în note de acest gen, în 1973, drept "unul dintre cei mai săraci regi aflaţi în emigraţie".
Şi presa vremii a fost ţinta activităţii agenţilor şi a influenţei lor. Biroul român al BBC era numit, în notele informative, "Dunărea" şi era atent monitorizat. Mai mult, autorităţile române s-au folosit de influenţa lor asupra media şi, în 1964, în premieră, Europa Liberă a refuzat să difuzeze discursul regelui Mihai de Anul Nou.
Diana Mandache a declarat că, la începutul anilor '80, când, potrivit agenţilor, regele Mihai arăta mai mult interes în ceea ce priveşte implicarea politică, notele informative şi informatorii s-au diversificat.
Diana Mandache este cercetător ştiinţific în cadrul MNIR, fiind specializată în istorie recentă şi istoria regalităţii. A publicat mai multe cărţi, printre care: "Patrie şi Destin. Principesa Moştenitoare a României", "Regele Mihai. Album Istoric", "Dearest Missy, Later Chapters of My Life. The Lost Memoir of Queen Marie of Romania", "România, Mitteleuropa şi Balcanii".
Citește pe Antena3.ro
