Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Câţi dintre tinerii de azi mai ştiu ceva despre Alexandru Bocăneţ, marele regizor român care a murit la cutremurul de la 4 martie 1977? Cei mai în vârstă au văzut minunatele lui emisuni de divertisment, unii dintre cei tineri le ştiu probabil din cadrul unor rememorări tv, dar chipul lui nu ne este familiar.
EVOCARE. Ovidiu Dumitru, alt mare om de televiziune, ne povesteşte despre Alexandru Bocăneţ: "După doar 11 ani de convieţuire, «iubita» lui, Televiziunea, a rămas singură, părăsită, fără geniul marelui regizor. Oamenii din jurul lui şi-au amintit de el an de an, dar golul lăsat de Bocăneţ n-a mai putut fi acoperit nici până în ziua de astăzi. Oamenii care se întorc acasă de la treburile lor, într-una din zilele săptămânii, nu mai au motiv să strige şoferului de autobuz sau vatmanului de tramvai: «Hai, tovarăşe, dă-i mai repede, că începe emisiunea lui Bocăneţ!». Lumea minunată a emisiunilor lui avea un farmec deosebit. Bucuria lucrului de zi cu zi şi, nu de puţine ori, şi de noapte, lângă acest artist de mare calitate umană şi profesională, stârnea, prin contaminare, o mare dragoste pentru meseria de teleast a celor din jurul lui.
În principal eram o echipă, poate singura de asemenea calibru din istoria TVR: Doina Levintza, soţie şi scenografă, Oleg Danovski şi Cornel Patrichi - coregrafie, Mircea Gherghinescu şi George Grigorescu - imaginea, Alexandra Dorobanţu şi Dan Nanoveanu - montaj film şi subsemnatul Ovidiu Dumitru - scenarii şi texte. Folosind o metaforă luată din sport, putem spune că «noi ridicam la plasă şi Bocăneţ... trăgea», stârnind aplauzele telespectatorilor. Şi astăzi, noile generaţii de telespectatori se amuză vizionând creaţiile lui Bocăneţ, o avalanşă de bun-gust, de umor de bună calitate, de muzică scrisă numai de mari compozitori, fie români, fie din alte ţări. Minunatele episoade ale serialului de divertisment «Profil pe 625 de linii» au făcut epocă patru ani, iar în 1973 acea emisiune fermecătoare, Gala Lunilor, o adevărată paradă de mari actori şi de reputaţi cântăreţi, cu dansatorii Operei Naţionale Române, cu marea orchestră a Radioteleviziunii Române, dirijată de marele Sile Dinicu. Mă gândesc: oare s-ar fi întâmplat şi cu el la fel cum s-a întâmplat şi cu alţi profesionişti cu talent şi cu o mare experienţă în actualele condiţii de funcţionare a Televiziunii Române? Desigur că s-ar fi găsit şi pentru el un directoraş de carton, care şi-ar fi îmbogăţit autobiografia prin renunţarea la colaborarea şi a acestui «bătrân profesionist», mult prea talentat faţă de el şi colegii săi, înţepeniţi politic pe diverse scaune de şefi. Bocăneţ ne-a dăruit tuturor miligramul acela de farmec şi fărâma aceea de zâmbet în clipele în care aveam o necesară nevoie. Şi era doar o singură televiziune. Astăzi, avem o multitudine de canale, dar nu mai avem nici un Bocăneţ. Şi câtă nevoie am avea şi astăzi de câţiva ca el! Măcar pentru a salva televiziunea publică. Nu ne-ar trebui decât miligramul acela de farmec şi fărâma aceea de zâmbet".
Citește pe Antena3.ro
