În nicio altă ţară aflată în transformare nu s-a produs o schimbare de imagine aşa de rapidă precum în România, devenită într-o clipită din copil minune, cu rate de creştere fantastice, un copil problemă, care în curând nu va mai fi în stare să-şi finanţeze deficitul comercial extern, în ciuda relaxării afişate de preşedintele Traian Băsescu, scrie ziarul austriac Die Presse, citat de Agerpres.
Traian Băsescu nu este omul care să devină agitat când este vorba despre o mare furtunoasă. La urma urmei a fost ani de zile căpitan pe flota comercială a României. Azi, Băsescu este preşedintele României şi manifestă, în condiţiile furtunilor crizei, relaxare: Nu avem nevoie de un pachet de ajutor, nici de la UE nici de la FMI, opina el luni, cu ocazia vizitei oficiale la Viena. Mijloacele financiare solicitate sunt doar o măsură preventivă şi nu sunt comparabile cu creditele de urgenţă acordate Ungariei şi Letoniei, accentua Băsescu. Acest lucru se poate vedea, opina el, din faptul că nu există condiţii stricte, România nefiind nevoită de exemplu să reducă pensiile şi salariile funcţionarilor. Dar nu cumva au protestat luni funcţionarii tocmai contra acestui lucru?, se întreabă ziarul. Băsescu afirmă că nu ştie nimic despre aşa ceva, scuturând puţin nemulţumit din cap. Nicio panică pe Titanic? Mândrul petrolier România - cea de-a doua mare economie în rândul noilor state membre ale UE - nu se află încă ce-i drept în prag de scufundare, însă a lovit ceva aisberguri. În nicio altă ţară aflată în transformare nu s-a produs o schimbare de imagine aşa de rapidă precum în România, devenită într-o clipită din copil minune, cu rate de creştere fantastice, un copil problemă, care în curând nu va mai fi în stare să-şi finanţeze deficitul comercial extern. În timp ce Băsescu se ocupa să facă atmosferă la austrieci, cei mai mari investitori străini din ţară, potrivit Die Presse, o delegaţie a FMI cugetă la Bucureşti asupra raportului său, care urmează să impună condiţiile pentru cei 19 miliarde de euro împrumut - acei bani de care, aşa cum afirmă Băsescu, România nu are nevoie aşa de urgent. Cum de s-a ajuns până aici? Economia creştea în ultima perioadă cu rate de şapte sau opt procente, la fel ca aceea a tigrilor asiatici. Lipsea chiar şi mâna de lucru, în condiţiile în care două milioane de specialişti au emigrat către Italia şi Spania. Sistemul de educaţie prezintă şi în ziua de azi lacune, iar o formare profesională la nivel de stat nu există, apreciază sursa citată. Astfel, salariile ajunseseră să crească mai puternic decât economia, la fel ca şi apetitul pentru consum al românilor, stimulat de creditele avantajoase în valute străine. Cine acorda atât de generos aceste credite se poate vedea în Bucureşti la fiecare colţ de stradă, la filialele Raiffeisen, Bank Austria şi BCR (subsidiara Erste). Şi în cadrul economiei reale, căutătorii de aur roşu-alb-roşii (culorile drapelului austriac, n.red.) sunt omniprezenţi. Românii îşi fac plinul la subsidiara OMV, Petrom, cumpără la Baumax şi sunt angajaţi la 4000 de firme cu participare austriacă.Falimentul nu mai poate fi exclus
România este atât de dependentă de influxul de capital străin precum pacientul de la reanimare de perfuzie. Însă criza globală care a început a alungat mulţi investitori instituţionali, mai ales din spaţiul anglo-saxon, de pe această piaţă riscantă, supraîncălzită. Moneda naţională, leul, a pierdut în ultimul semestru peste 16 procente. Aceată situaţie produce dificultăţi gospodăriilor private, care trebuie să-şi amortizeze în lei creditele în euro şi franci elveţieni, la fel ca şi băncii naţionale. Deficitul de cont curent al ţării a atins periculoasa cifră de 14 la sută din PIB, iar un faliment al statului, în ciuda asigurărilor date, nu mai poate fi exclus complet, avertizează Die Presse. Statul român a fost însă, în comparaţie cu cetăţenii săi, surprinzător de economicos - până anul trecut, un an al alegerilor, cu multe cadouri electorale. Cu puţin înainte de începerea crizei, guvernul a reuşit să creeze pe lângă o creştere record şi un deficit record de peste cinci la sută. Marea este aşadar îngrijorător de agitată, chiar dacă căpitanul Băsescu nu părea la Viena să-şi facă prea mari griji din acest punct de vedere. (V.A.)