Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Precum relieful din apropiere, istoria satului este una cu suişuri şi coborâşuri. În cele opt secole de locuire neîntreruptă, Rimetea a cunoscut mai multe perioade antagonice, oscilând de la statutul de sat medieval oarecare la cel de oraș înfloritor în secolele 17-18.
A avut parte de un lung declin de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la sfârșitul secolului al XX-lea, scrie DW.
Localitatea Rimetea se află la 24 de kilometri de Aiud și la 7 kilometri de Buru, la poalele vârfului Piatra Secuiului.
Este locul unde populatia, majoritatea maghiară, păstrează cel mai bine tradiţiile. Puțini ştiu că Rimetea a fost, pe vremuri, un renumit oraș, cu peste 2.000 de locuitori.
Începând cu anul 1996, localitatea Rimetea a fost înclusă într-un proiect de conservare și valorizare a patrimoniului. În urma acestui proiect, mai mulți localnici au hotărât să-și restaureze casele vechi.
În anul 1999, localitatea a fost distinsă cu premiul Europa Nostra al Comisiei Europene iar în anul 2000, Oficiul Național al Monumentelor Istorice a desemnat Rimetea zonă arhitecturală și urbană protejată. Rimetea a fost nominalizată în 1999 pentru a intra în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Casele vechi restaurate oferă o adevărată incursiune în istoria locului Venind dinspre Cluj, intrarea în Rimetea este cu adevărat impresionantă.
Citește pe Antena3.ro
Rimetea, satul în care soarele răsare de două ori. Fenomen unic în România, specific lunii iulie
Drumul ce serpuieşte printre casele frumos restaurate este flancat de o parte de masive montane înalte de 500-600 de metri, oferind o privelişte superbă.
Poate cel mai cunoscut dintre acestea este Masivul Piatra Secuiului, un masiv calcaros, golaș și alungit, împărțit în două părți de o râpă.
Această împărţire a Masivului Piatra Secuilor este şi motivul pentru care Rimetea este denumită şi localitatea în care soarele răsare de două ori, astfel încât din mai până în septembrie, soarele răsare de două ori pentru acei oameni care trăiesc în partea de nord a localității.
Potrivit unei legende locale, denumirea de ”Piatra Secuiului” provine de la faptul că, în secolul al XIII-lea, secuii din sat s-au refugiat pe muntele din apropiere pentru a scăpa de asediul tătarilor.
