Scrisoare din America

Precizare referitoare la articolul „Dan Grigore, batjocorit de Justi]ie" Ati fost victima unei dezinformari din partea sotilor Grigore. Astfel, articolul dumneavoastra este bazat pe neadevaruri si insulte referitoare la mama mea, scriitoarea Elena Balamaci.

GENERATII. Cella Delavrancea, cantand la pian, alaturi de Arabella, fiica Veronicai Liuba

Ma numesc Veronica Liuba, casatorita nu cu un oarecare "ziarist de la Vocea Americii".

Sotul meu, Justin Liuba, care timp de 26 de ani a transmis programele sale de la microfonul Europei Libere sub pseudonimul de Dan Valceanu de la München si de la New York, a activat ca redactor si apoi sef al biroului din acel oras. Acest fapt a fost cunoscut si de sotii Grigore.

Fata de avocat, mi-am petrecut copilaria in vila noastra de la Cotroceni, unde printre alti prieteni ai familiei imi amintesc de "nenea" George Bratianu si Istrate Micescu.

Mama m-a crescut intr-o atmosfera de cultura: literatura, muzica, teatru, din frageda varsta, eu conversand cu ea in limba franceza de la varsta de 5 ani.

Autoare a unui volum de poezii cu prefata de Alexandru Philippide si a unui roman recenzat in Romania Literara cu critici elogioase, mama mea, Elena Balamaci, este insultata post-mortem in articolul dumneavoastra de pianistul Grigore, infuriat de faptul ca Justitia Romana a stiut sa faca deosebire intre artist si om.

Ma descrieti, fara a ma cunoaste, ca o persoana care "n-a avut nimic de a face cu defuncta artista" (Cella Delavrancea). Afirmatia dumneavoastra este gresita. Atat eu, cat si familia mea am fost legati de o veche si afectuoasa prietenie cu Cella Delavrancea si sora ei Riri (Henrietta).

Desigur ca nu stiti ca la nasterea fetitei mele, micul cires din fata ferestrei camerei lor a fost botezat cu numele ei - Arabella - de la Cella Delavrancea si mama mea.

Si nu stiti ca ambele se topeau de plans ascultand in fiecare an emisiunea de Craciun a Europei Libere, unde fetita mea a cantat solo de la varsta de 2 ani, timp de 8 ani, o colinda romaneasca "Granny (adica bunica) Cella", careia Arabella i-a cantat la telefon intregul "Ce te legeni codrule" la varsta de 3 ani, ne-a trimis mesagii afectuoase si cartile ei cu dedicatii.

Desigur, fara a examina dosarul meu, nu aveti de unde sa stiti ca Cella Delavrancea, o persoana meticuloasa si ordonata, intotdeauna a acompaniat donatiile si darurile ei de un document scris cu propria ei mana.

Nu exista absolut nici un document prin care Cella Delavrancea ar fi lasat ca mostenire pianul, fotografiile si corespondenta ei pianistului Dan Grigore.

Pianul, apartamentul de la parter unde au locuit si tot continutul lui au apartinut mamei mele ca singura ei mostenitoare dupa moartea Cellei Delavrancea.

Intentionez sa donez pianul, aceasta relicva nationala, Muzeului George Enescu, indata ce voi fi in posesia sa. Acolo isi va gasi locul ce i se cuvine, avand in vedere ca ambii artisti talentati care ne-au facut onoare au fost prieteni pana la moarte.

Un fapt pe care, evident, nu-l stiti, este ca Cella Delavrancea, suparata din pricina unui incident pe care il cunosc in timpul serbarii in onoarea aniversarei ei de 102 ani la televiziune, nu a mai vrut sa-l vada sau sa-l primeasca in casa pe Dan Grigore, pana la moartea ei, la 104 ani.

Iar pianistul Grigore, citand pe mama mea Elena Balamaci ca binefacatoare, nu a fost nici macar prezent la inmormantarea aceleia alaturi de prietena ei de viata, in lotul Delavrancea la cimitirul Bellu.

FUNDATIA CELLA DELAVRANCEA. In patrimoniul fundatiei nu au "fost incluse obiecte si bani ce au apartinut Cellei".

Statuia greaca fusese donata mamei de Cella Delavrancea in 1972 in scris - cadou afectuos cu ocazia tiparirii primei carti de poezii a Elenei Balamaci.

Marga Grigore nu a ridicat suma de $50,000, ci un total de $59,710, depusi de mama mea la Bancorex in urma vanzarii unor obiecte de arta, pentru a calatori la Paris, stabilindu-se acolo pentru un timp mai indelungat.

Marga Grigore nu a avut dreptul sa mosteneasca sau sa dispuna de banii mamei mele cum i-ar fi placut, ci s-a angajat sa-i trimita la Paris cate $7,000, pana se va cheltui toata suma.

Marga Grigore, cu 19 zile inainte de decesul mamei mele, a ridicat $58,000, depunand $50,000 in contul personal al sotului ei, iar restul de $8,000 in… buzunar.

Marga Grigore, cu 5 zile dupa decesul mamei mele, a mai retras si ultimii $1,710, declarand, in caligrafia si semnatura ei, ca "suma va fi utilizata in scopul personal titularului contului" - care titular deja zacea in somnul de veci langa prietena ei Cella. Directorul bancii BCR de pe Lipscani, care mi-a inmanat cele doua documente pe care vi le atasez, a fost cutremurat de lacomia criminala a ambilor soti Grigore.

Mama n-a vrut sa doneze $50,000 fundatiei lui Dan Grigore, pentru ca in ultimii lor ani de viata el se purtase rau cu ea si cu Cella Delavrancea.

In conversatia telefonica pe care o am pe banda, cu doua zile inainte sa moara, in plina luciditate, mama spera si credea ca se va intari si insanatosi, astfel nestiind ca in banca nu mai avea decat $1,710 de dolari. Faptul ca era inca optimista si plina de planuri a fost confirmat si de un prieten care a vizitat-o pe patul de moarte, pe care mama l-a invitat s-o acompanieze la un concert dupa insanatosirea ei si reintoarcerea de la Paris. Tot in acea conversatie, o rog pe Dna Nuni Dona, nepoata de sora a Cellei Delavrancea, care se afla in vizita, sa schimbe dieta (de oua si cafea) a mamei.

Depunand cei $50,000 in contul sau personal la 5 septembrie 1994, daca mama i-ar fi cerut sa creeze fundatia cu ei, de ce pianistul Grigore nu i-a facut placerea de a initia primii pasi pentru infiintarea fundatiei cu acei bani?

De ce s-a grabit sa treaca la actiune numai cand a fost somat de mine - silita din cauza unui tratament agresiv de chimioterapie sa nu calatoresc - la sosirea mea la Bucuresti cu sase luni dupa moartea mamei, in martie 1995?

Dan Grigore, declarandu-se numai simplu membru, fundatia a fost fondata de Marga Grigore, uzurpand numele Cellei Delavrancea, care in ultimii doi ani a refuzat sa-i mai vorbeasca pianistului, si al mamei mele, care a murit sperand ca-si va petrece convalescenta la Paris cu suma economisita de ea, care nu mai exista in banca.

Marga Grigore, impreuna cu partasa in crima Constanta Ghibu au insistat si cautat ani de zile sa cumpere masina de scris a mamei mele de la confidenta ei, pentru ca eu sa nu am proba ca scrisoarea pe care dna Ghibu mi-o trimisese anuntandu-ma ca sunt singura mostenitoare fusese batuta la aceeasi masina ca cele doua scrisori atribuite mamei mele cu lista de bunuri "donate" de mama mea acuzatilor Ghibu si Grigore.

Acele scrisori mentionate in ultimul dumneavoastra paragraf nu au valoare testamentara, dar paratii m-au informat si au insistat ca au fost lasate cu limba de moarte de mama mea.

Prima versiune: Surpriza! ele au fost gasite de Marga Grigore si Constanta Ghibu impreuna cu femeia de casa, dupa moartea mamei.

A doua versiune: au fost gasite dupa icoane de dna Ghibu dupa moartea mamei. Dna Ghibu, fericit surprinsa, a dat vestea si celorlalti "mostenitori".

A treia versiune: ele stiau de lista de bunuri in acele doua scrisori, pentru ca mama le daruise verbal inca din viata…

Am izbutit cu multa osteneala sa le obtin si sa le copiez, dna Ghibu refuzand sa le predea avocatului meu. Si, minune mare! Ulterior am aflat ca… s-au inmultit, una semnata in negru in care una din parate isi dona $1,000, una semnata in rosu in care aceeasi parata isi dona $1,000, iar una in negru in care suma era $5,000 si era donata aceleiasi parate.

Bunurile descrise au fost ca o adevarata lista de cadouri, incepand cu cei $50,000 (unde este restul?), tablourile Grigorescu si Pallady, statuia greceasca, tripticul strabunicii mele, serviciul de Limoges etc.

Am castigat procesul pe care paratii l-au tergiversat cu mii de siretlicuri si scuze timp de 9 ani de zile, si la Curtea de Apel in 2001, si la Inalta Curte de Casatie si Justitie in 2003, pentru ca Justitia s-a bazat pe adevaruri documentate.

Dan Grigore s-a batjocorit singur prin faptele lui josnice si atitudinea lui nedemna.

In loc de a profana memoria fostei lui protectoare Cella Delavrancea si a Elenei Balamaci, prin faptele lui josnice si declaratiile care si pana astazi sunt bazate pe minciuni, pianistul Grigore nu se va gasi in strada daca imi va inapoia statuia greceasca care apartinea mamei mele, inca dinaintea decesul Cellei, banii si restul bunurilor pe care le reclam, ele fiind numai o parte din cele ce si-au insusit vinovatii Grigore si Ghimbu in anul 1994.

Randurile de mai sus reprezinta pozitia mea finala, neintentionand sa intru in polemici viitoare cu nimeni… Justitia si-a spus cuvantul.

VERONICA LIUBA