Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se repetă momentul 23 august 1944! Pentru a doua oară în 66 de ani, România întoarce armele împotriva Germaniei. De această dată, prin comandantul său suprem, Traian Băsescu, pornit într-un soi de şarjă dâmboviţeană contra colosului european. Iar şeful statului nu este singur în acest demers, fiind flancat de ministrul de Externe, Teodor Baconschi, şi de o parte a parlamentarilor PDL, între care străluceşte figura deputatului Alin Popoviciu.
Cum arată strategia (deşi e mult spus) românească de a lovi Germania ceva mai sus de genunchi – cea mai accesibilă zonă spre care se pot înălţa trufaşele priviri ale Puterii de la Bucureşti? Ei bine, mai întâi se ameninţă, indirect, Berlinul, cu un ditamai veto românesc în problema aderării europene a Croaţiei. Ţară ce nu are nici în clin, nici în mânecuţă cu problemele justiţiei din România sau cu criteriile de „calificare” în zona Schengen.
Pasul al doilea – se iau câţiva parlamentari PDL cu ajutorul cărora se pregăteşte un cutremurător plan de a nu se da, în Parlament, avizul asupra creşterii numărului de eurodeputaţi germani de la 96 la 99. Măsura este convenită în baza Tratatului de la Lisabona şi necesită doar un aviz consultativ al Legislativelor statelor membre. Dar de ce să piardă „ai noştri” ocazia de a-i aplica, iată, o corecţie cât toate zilele ţării supranumite „motorul Europei”?
A urmat ieri intervenţia preşedintelui Băsescu. Şeful statului s-a arătat, într-o primă fază, jenat-împăciuitor, dând de pământ cu afirmaţiile lui Teodor Baconschi şi dezicându-se de ipoteza unui veto românesc la aderarea Croaţiei. A urmat devastatoarea şarjă: „Pentru că nu se fixează un termen (de aderare la spaţiul Schengen–n.r.), trebuie să avem în vedere că anul acesta avem în buget 271 milioane de euro pentru continuarea programelor de securizare a frontierei, de achiziţii de bunuri care să crească mobilitatea Poliţiei de frontieră, a vămii.
Ei pot fi îndreptaţi către IMM-uri şi nu neapărat către EADS, pentru a stimula IMM-urile, decât să cheltuim fără a putea şti când România va fi admisă în Schengen”, a spus preşedintele la şedinţa de Guvern, speriind, probabil, de mama focului grupul franco-german (şi mai ales partea germană) cu care statul are contract pentru securizarea graniţelor.
Încurcate mai sunt căile strategiei prezindenţiale! Într-o singură zi şi pe parcursul mai multor declaraţii legate de aderarea României la spaţiul Schengen, preşedintele Traian Băsescu a reuşit să-i facă şi pe aliaţi, şi pe critici să se întrebe „Ce-a vrut să spună?” şi „Care va fi următorul său pas?”. Inclusiv cu afirmaţia-bombă: „Eu îmi asum responsabilitatea politică a întârzierii accesului României în spaţiul Schengen”. „Care întârziere?” se pot întreba, acum, toţi cei care ştiau că România continuă să facă eforturi pentru a primi unda verde în martie 2011 şi care ştiau că jocurile nu sunt încă făcute. „Care responsabilitate? Şi mai ales, cum?” se întreabă cei care interpretează declaraţia drept o certitudine că România va rata obiectivul martie 2011 – de altfel, principala sa prioritate europeană după aderarea de la 1 ianuarie 2007.
Prin urmare, declaraţia preşedintelui a lăsat deschise două probleme – dacă are deja semnale clare că europenii vor amâna extinderea spaţiului Schengen şi dacă are de gând să facă, în mod concret, ceva în contul responsabilităţii asumate. Îşi va tăia din salariu? Va reduce bugetul Administraţiei Prezidenţiale? Sau este doar o acoperire cu care să scape de răspunderea instituţiilor statului care ar trebui, în mod normal, să sufere consecinţele unui astfel de eşec, fie el tehnic sau politic: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul Justiţiei.
Citește pe Antena3.ro
Ce e limpede e că intervenţiile recente ale şefului statului au un final foarte deschis. Ce e încă neclar e dacă nu cumva cancelariile europene vor începe să preia gluma bucureşteană „Preşedintele gândeşte cum priveşte”.
