Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Justiţia românească, printre alte hibe, o are şi pe aceea de a nu permite cetăţeanului onorabil să îi spună, faţă de martori, "prost" şi "necioplit", unuia care chiar aşa este. Şi, chiar dacă apucăturile şi faptele mârlanului sunt dovezi de netăgăduit, utilizarea publică a amintitelor epitete constituie ofensă conform Codului Penal, fiind pedepsită. Iar dacă plăvanul cu pricina este vreun afacerist al noilor vremi, reuşita în afaceri şi propulsarea sa, de pildă, în "Top 300", par să înlocuiască în ochii majorităţii conaţionalilor, ai oficialilor de toate gradele (ba chiar şi ai unor calici din presă), după stricte canoane maneliste, valoarea prin preţ. În lumina acestor realităţi şi fiindcă "toate astea trebuiau să poarte un nume", pe "uriaşul", meritând ofensa, îl voi numi în cele ce urmează, simplu: "Unicarm".
"Io, Unicarm voievod, dau vouă de ştire!"
În septembrie 2010, locatarii unui bloc (dintr-un orăşel de provincie, care?, nu contează, reţeta "Unicarm " fiind aceeaşi) s-au pomenit la intrări cu inscripţia din imagine (foto1). Dând parcă un comunicat către ţară, gigantul cu picioare de parizer, anunţa pe proprietarii imobilului, fără drept de apel, că el, savantul de renume mondial al pălincii de Turţ, urmează să le distrugă definitiv confortul, liniştea locuinţelor, ba chiar şi sănătatea. Că aşa vor "muşchii lui". În aceeaşi zi, fără a cere – conform legii şi bunului simţ – consimţământul proprietarilor imobilului, necioplitul chiriaş şi-a înfipt picamerele, flexurile şi aparatele de sudură, în şapa, zidurile, plafoanele, conductele, faţada şi curtea blocului.Ştia că are "spatele" asigurat de funcţionarii Primăriei şi de cei doi mărunţi patroni locali care îi închiriaseră spaţiul. "Cospiritualii" se întâlniseră: cu toţii, până la urmă, doar nişte calici hulpavi.
"Am distrus? OK! Şi ce-i cu asta?"
Dovada că pentru "Unicarm" nu contează decât banii, o constituie felul lipsit de scrupule în care reprezentanţii firmei cred că totul se rezolvă prin ei.Dar nici pentru Vasile Lucuţ (patronul "Unicarm", milionarul din Vetişul sătmărean, cel care declară, chipurile, cu falsă modestie, că nu are şcoală – faptul se vede de la o poştă, patroane!) nu par să conteze unele amănunte precum proprietatea altuia, dreptul la linişte şi confort al locuitorilor ori demnitatea acestora. După cum (voi demnostra mai târziu) nici chiar igiena şi calitatea produselor nu par importante. Dar nu au cum conta toate astea la unul care organizează odraslelor personale nunţi cu mii de invitaţi şi zeci de manelişti şi care ştie că pentru abuzurile firmei nimeni nu îl acţionează în judecată, riscând să piardă. Sau, în cel mai bun caz, să fie modic despăgubit.
Vrei, nu vrei, o iei!
Vreme de peste o lună de zile, picamerele şi flexurile au zdruncinat clădirea amintită de la ora 6 dimineaţa până noaptea târziu.Diverse firme de construcţii, venite din Satu Mare, luau în stăpânire curtea imobilului, trotuarele, parcările şi uşile garajelor, ocupându-le cu materiale, betoniere şi diverse utilaje vijelioase (foto 2).Apa era întreruptă fără preaviz, căci "Unicarm" decisese să înlocuiască şi conductele, modificând racordurile (încât de atunci pe coloana wc-urilor "de serviciu" pute mereu a fecale proaspete). Prin plafonul beciurilor au străbătut ţevi nedorite, betonul cu care au fost fixate împrăştiindu-se peste borcanele cu murături şi strânsura depozitată de om acolo. O coşmelie precară, adăpostind uriaşe ventilatoare a crescut dinaintea geamurilor apartamentelor nordice (foto 3), obturându-le perspectiva şi faţada blocului a fost împodobită cu sigla de dimensiuni prostane (foto 4), reflectoare şi fanioane "ioropene" pe catarge. Apoi a venit inaugurarea, când Lucuţ a vorbit flămânzilor şi amatorilor de chilipiruri inaugurale despre binefacerea afacerii lui la nivel naţional. Pe chipurile patronaşilor locali se putuse citi însă, în răstimpul unor clipe de neuitat, onoarea de a fi strâns mâna unui om din "Top 3oo" (foto 5).
TIR-uri, pubele, câini, pisici şi pâine
Pe trotuarul intrării şi în strâmta curte a imobilului, au prins a se înghesui TIR-uri, cu sigla "Unicarm", abia dându-şi rând, blocând străduţa de acces (foto 6) şi uşile garajelor, stricând asfaltul neadecvat traficului greu.TIR-uri cu motorul uitat in ralenti in timpul descărcării mărfii, dublând în surdina manelele ce răzbăteau la maximum din difuzoarele şofereşti. O rampă de gunoi, neautorizată şi improvizată, a răsărit în stânga intrării (foto 7), alături de o nouă gură de canal (executată de instalatorii firmei!), destinată spălării în stil indian a navetelor cu sânge.In stil indian, adică sub paşii trecătorilor. Curată binefacere şi chin totodată pentru căţeii şi mâţele cartierului, râvnind, după atâta stimulare olfactivă, măcar la o bucată de pâine, din cea depozitată sub cerul liber tot acolo (foto 8). Iar în mezelofagia creştină a Sărbătorilor, fireşte ca nu au mai contat un virus-două, acolo (ca pentru o hepatită acută tip A), transportate direct pe podeaua camionului, laolaltă cu muşchiul afumat, parizerul şi alte bunătăţi porcine (foto 9).
Cheia reuşitei
De acest "Becali al parizerului", care declară (asemenea celuilalt, din fotbal) că îl are asociat în afaceri pe Dumnezeu şi că de aceea reuşeşte, mult mai apropiat pare însă "ochiul dracului". Care, pe lângă originile şi şcolaritatea precară, se arată a fi şi în cazul său, inconturnabile chei ale succesului în economia "ca la piaţă" românească. E drept că decurcăteţul Lucuţ nu face un secret - în CVul său de şofer de basculantă - că avea la saltea, în 1989, un milion de lei (comunişti) iar în beciuri vreo 100 000 de litri de pălincă cu care a început afacerea. Ce mai de colo-colo?... Şi atunci ca şi acum, un neîntinat om al legii. În ultimă instanţă însă, dacă cetăţenii rabdă jugul umilinţelor "Unicarm", sunt liberi să o facă. Aşa cum s-a întâmplat şi la Borşa, în iulie 2007, când din camionul firmei, salariaţii "Unicarm" au aruncat borşenilor flămânzi, ca unor câini fără stăpân, mezeluri gratuite. Ceea ce a determinat la acea vreme pe prefectului Maramureşului, doamna Gyongyike Bondi să ceară instituţiilor responsabile de alimentaţia publică să ia măsuri urgente, declarând :"Consider că aruncarea acelor produse din autovehicul a adus prejudicii de imagine atât demnitatii umane, cât şi judeţului Maramures".
Cineva ar putea să întrebe, pe bună dreptate, de ce nu am numit localitatea cu pricina? Primul motiv, invocat la început, a fost acela că bădărăneasca "reţetă Unicarm" este aceeaşi orinde. Al doilea ţine de teama pe care Lucuţ o inspiră angajaţilor. Fiindcă, deşi le pretinde să facă din...parizer "bici" lucrând în condiţii ilegale şi precare, îi paşte şomajul dacă ridică glasul.
Citește pe Antena3.ro
