Călăraşi: "Mă, care-o fi, tot ăla e!"

Bărbaţii din comuna Ştefan cel Mare, judeţul Călăraşi, au dat repede pe gât o ţuică, două, şi-au înroşit obrajii şi ziua cenuşie, apoi au ieşit, plini de voie bună, să-şi aleagă preşedintele.

În ziua de alegeri încă mai speră că lucrurile se vor schimba în bine, că vor fi mai multe locuri de muncă şi salarii mai mari. Luni, ei vor pleca din nou la Bucureşti, la 130 de kilometri de casă. Se vor întoarce abia vineri seară, poate cu gândul că în curând vor găsi mai aproape un loc de muncă.

Ca mai în fiecare comună, şi aici există o secţie specială, înfiinţată în Centrul de Informare. În alte zile zumzăind de tastaturi lovite de degete de copii care se joacă sau intră pe internet, de votare Centrul e vizitat de oameni cu buletin de Borcea sau Dragalina, dar cu domiciliul de fapt în Ştefan cel Mare. În primul tur şi-au exprimat opţiunea 84 de cetăţeni; duminica aceasta, până la amiază veniseră vreo 50. Nicoale Pohoaţă a aterizat la secţia specială venind chiar din patria lui Ştefan cel Mare, adică de la Suceava.

"S-o întâmplat momentul de votare aici, tocmai când am venit eu în vizită la soră-mea. Şi cum fiecare vra un preşedinte, m-am prezentat şi eu; pentru că sunt clandestin, m-a îndrumat vicele aici, la specială", povesteşte bărbatul de 51 de ani. Lucrează în construcţii şi vorbeşte ca un fost prim-ministru: "Să se găsească locuri de muncă! Părerea mea!".

PREŞEDINTELE "SĂ MEARGĂ PE JOS ŞI SĂ FACĂ DREPTATE ÎN ŢARĂ"
O doamnă din Borduşani venise să-şi vadă mama şi a însoţit-o la secţia de votare: "Nu ne-am sfătuit cu cine să votăm, dar mama ştiu că merge cu PSD-ul, ca toţi bătrânii, ca toţi cei fără pământ". Paul, un conducător auto care şi-ar fi riscat carnetul dacă s-ar fi urcat la volan imediat după ce a votat, aşteaptă de la preşedinte "să meargă pe jos şi să facă dreptate în ţară, nu unul să aibă 400 de milioane şi altul 5 milioane".

Antonia, o fetiţă de 2 ani şi 9 luni, şi-a cercetat de dimineaţă ghetuţele; s-a bucurat de cadourile aduse de Moş Nicolae - o păpuşică, o banană şi o ciocolată, apoi şi-a pus hăinuţa roz şi a mers cu mama ei la votare. Mama speră ca noul preşedinte să aibă grijă şi de alocaţiile copiilor; ea lucrează ca îngrijitor la şcoală şi mai are un băieţel, elev în clasa a VI-a.

Nici ea, nici băiatul nu ştiu de ce comuna lor se cheamă Ştefan cel Mare. De la consilierul Marian Cherciu am aflat că imediat după primul război mondial au primit pământ aici cei care au luptat în război. Coloniştii au venit mai ales din judeţul Prahova şi au fost împroprietăriţi cu câte 5 hectare fiecare. Apoi s-a făcut CAP-ul, şi, imediat după 1989, câteva asociaţii.

Acum, fostul inginer-şef al CAP-ului a devenit arendaş şi administrează 1.000 de hectare; mai sunt câţiva arendaşi care au în grijă, fiecare, între 30 şi 300 de hectare. "Şi ţăranul şi arendaşul o duc greu, scoţi mai puţini bani decât bagi", spune Marian Cherciu.

"Am muncit toate câmpurile şi toate pârloagele şi nu vreau ca şi copiii mei să ducă traiul ăsta greu", spune Lucica Constantin, care a împlinit de curând 73 de ani. Venise la votare însoţită de fiica sa Elena, care, la 52 de ani, nu-şi mai poate găsi serviciu. "Am avut pensie medicală, dar nu mai am, pentru că mita pentru doctori e mare. Băieţii mei au lucrat în străinătate, unul la cules căpşuni şi altul la măsline. S-au întors acum şi unul dintre ei nu are serviciu.

Eu am fost croitoreasă, îmbrac omul de la piele, mă pricep la meserie, dar aici în sat nu am ce să fac, iar la Bucureşti nu pot să plec, pentru că trebuie să am grijă de mama. S-ar putea face aici la şcoală un atelier de croitorie, sunt o mulţime de fete care nu au seriviciu şi care ar veni să înveţe, să-şi găsească un rost în satul lor în loc să plece în Spania. Dar nu pot să fac singură atelierul ăsta, am nevoie de ajutor", spune Elena şi îşi recuperează căţelul care o aştepta cuviincios în faţa secţiei de votare.

"NU VREAU SĂ MUNCESC LA NEGRU!"
Tânăra care, într-o săptămână, o să-l aducă pe lume pe Bogdan Gabriel într-o ţară ce-şi va fi ales deja preşedintele şi care a făcut zilnic naveta până la Feteşti, oraş aflat la 17 kilometri, unde îşi avea serviciul de confecţioneră. Soţul ei face naveta la Bucureşti: "Mai aproape nu am găsit de lucru. Şi nu vreau să muncesc la negru". Ei au ieşit astăzi la vot cu gândul că preşedintele ales se va gândi într-o zi şi la necazurile lor şi le va întinde o mână de ajutor.

Maria, o bătrână cernită, pe chipul căreia sclipesc ochii albaştri şi golurile dintre dinţi, nu mai ştie nici de înţelepciune, nici de iubire, ci se joacă: "Mă, care-o fi, tot ăla e! Eu nu mă duc în locul lor. Ce ne-a dat ăsta ne dă şi aştilalţi. Am pus ştampila pe amândoi!".

"Ţi-a pus bulina, nu? A' naibii de uită ăştia..."
Cozi de zeci de metri ieri în Gara de Nord, Autogara Filaret şi Gara Obor din Bucureşti. Un scenariu cu repetiţie savurat de cetăţenii devotaţi la o sămânţă, un cancan şi un covrig cu sare.

Care cu rândul, care cu gaşca, votanţii din Gara de Nord îşi aşteptau rândul la cele cinci urne îngrămădite în sala de aşteptare. Veniţi în grupuri organizate, oamenii făceau cu rândul, având grijă să lase vorbă că se întorc degrabă. "Este ca pe vremuri, când lăsam plasa la coada de ouă sau de lapte. Am impresia că au vrut intenţionat să nu putem vota", mărturiseşte un pensionar venit din Ialomiţa la copii.

Ceva mai în faţă, un grup de tineri îşi anunţau colegii să vină în Gara de Nord că au mai înaintat. "Dacă vii acuma, într-o oră votăm. Nu mai mergem în altă parte, că iaraşi pierdem toată ziua, ca şi data trecută." La un moment dat, se opreşte procesul de votare pentru a doua oară, deşi abia trecuseră trei ore de la deschiderea urnelor. Rumoare. Iarăşi se pierd 15 minute importante. Oficial, se pare că un votant PSD ar fi susţinut că un membru din comisie i-ar fi sugerat să voteze cu PD-L.

Pauză, analiză, discuţii. La telefon, un bărbat îşi anunţă însă prietenul: "Stau aici de două ore şi deja au închis urnele de două ori. Am impresia că agitatorii PD-L-işti nu vor să stea liniştiţi. Din câte am văzut, personajul acela era de fapt din PD-L". Grupaţi câte cinci, oamenii intrau cuminţi la urne. Odată ieşiţi, doi tineri îşi priveau îngrijoraţi bulina lipită pe cartea de identitate. "Ţi-a pus bulina, nu? A' naibii de uită ăştia. Dar am auzit că se dezlipeşte uşor!", îşi spuneau cei doi în timp ce se îndreptau grăbiţi spre ieşirea din gară.

GARA OBOR
Mai multă lume decât la primul tur. O coadă de zeci de metri, aceleaşi seminţe şi ziare de cancan. Două pensionare se încurajau: "O să am grijă când ieşi să arunc cu petale de trandafiri în tine. Meriţi, mai ales că am stat aici atât timp". S-au nimerit în vizită la nepoţi, iar votul s-a dovedit o adevărată încercare. Deşi era abia ora 11:00, oamenii aflaţi în faţa sălii aşteptau deja de mai bine de trei ore. "La primul tur m-am trezit mult prea târziu şi nu am reuşit să ajung la vot. Acum am venit mai devreme, pentru că nu vreau ca proasta organizare a acestor alegeri să îmi afecteze dreptul constituţional", mărturiseşte un tânăr care aştepta deja de o oră jumătate.

La ora 12:00, peste 150 de oameni aşteptau deja şi la secţia suplimentară din Autogara Filaret. Aceleaşi întrebări şi discuţii; de ce nu s-au organizat mai bine aceste alegeri? De ce nu sunt oferite condiţiile normale pentru ca fiecare să poată vota? Dezgust, tristeţe şi deprimare în zi de vot prezidenţial. (Iulia Barbu)

 

"Aşteptăm. O să constatăm după dacă a meritat sau nu"
România comentează. Cârcoteşte. Aşteaptă. Fierbe. Face estimări. Dar, mai ales votează la greu. Asta e clar. Iar cozile de la secţiile de votare speciale din Bucureşti stau mărturie.

Puţin peste ora zece. La Spitalul Colţea am regăsit aceeaşi atmosferă ca şi la primul tur al alegerilor. Poate puţin mai mulţi votanţi pentru aşa o oră matinală. La coada infernală - pe care cu greu o cuprinzi cu privirea - lume cam de toate categoriile. Mulţi tineri, dar şi oameni în vârstă. Par răbdători, căci drumul până la ştampila de vot este unul lung şi anevoios. "Cam în cât timp ajung să votez? O oră-două?", îşi întrebă o doamnă la vreo 50 de ani care abia ajunsese la speciala de la Colţea, colegii de suferinţă. În loc de răspuns, aceştia dau sugestiv din cap.

Resemnată, s-a aşezat cuminte la coadă. Ca să treacă timpul mai repede, fie că se cunosc sau nu, votanţii intră în vorbă. Mai o părere electoarală, mai o cârcoteală sau o glumă ca să se înveselească atmosfera... "În sfârşit, am făcut-o şi pe asta. La al treilea tur nu mă mai prezint", spune râzând un domn care iese de la vot mai ceva ca de pe câmpul de luptă...

ŞI LA DREPT E JALE!
La secţia specială de la Drept, aceeaşi puzderie de oameni. Foarte mulţi tineri. Mai sprijiniţi de un perete, mai într-un picior, mai cu mâna la falcă, încet-încet - cam în reluare - se votează totuşi. "Votăm să fie mai bine. La urma urmei, nu prea mai cred în promisiuni. Dar e un drept al nostru şi trebuie să ni-l exercităm", ne-a spus o tânără care aştepta de mai bine de două ore la coadă.

ÎN REGIE
În căminele din Regie, linişte şi pace. Atmosfera destul de relaxată. Se votează în acelaşi ritm. Parcă cozile sunt puţin mai mici. "Aşteptăm ce să facem? Ne încercăm norocul. O să constatăm după dacă a meritat sau nu. Uite în loc să mergem la întâlniri stăm să votăm", susţin râzând doi tineri. La urma urmei, e bine că se votează! Să sperăm totuşi, că spre deosebire de primul tur de scrutin, vor apuca să voteze toţi cei care au stat la coadă atâtea ore. Deci, fără nervi, fără geamuri sparte, fără pietre... România votează.
• Mara Răducanu