Corabia nebunilor politicii în 2015. Oferta electorală şi echipele la viitoarele alegeri

După 26 de ani în care au avut timp să exerseze democraţia şi să-şi selecteze liderii, partidele ne vor cere din nou votul în 2016 tot cu oameni care în acest an ne-au făcut, pe rând, să râdem în hohote, să plângem în pumni sau să ne minunăm de incompetenţa, prostia sau trufia lor. Sunt şi ei dintre noi, după chipul şi asemănarea noastră, căci de asta i-am tot votat. Şi tot pe ei îi vom vota, căci alţii nu avem.

A fost anul în care politicienii ne-au spus în faţă, fără ocolişuri, ce cred despre noi, muritorii şi alegătorii de rând. Şi au recunoscut, fără să vrea, că trăiesc într-o realitate paralelă în care se consideră intangibili, de neatins, un fel de rasă superioară. De fapt, în „Ferma animalelor”, George Orwell avea dreptate, toate animalele sunt egale, doar că unele sunt mai egale decât altele. Numai că, din Olimpul gândirii, deputatul PSD Marius Manolache, cel care şi-a angajat consilieră o fostă dansatoare din Bamboo, a spus-o mult mai inspirat. E filosofia definitorie pentru politicianul român după mai mult de un sfert de secol de democraţie. La un an de la preluarea mandatului, Klaus Iohannis le-a propus parlamentarilor tema anului 2016: „reconstrucţia încrederii în clasa politică”.

Absurdul situaţiei a făcut ca discursul preşedintelui să vină la doar o zi după ce parlamentarii şi-au votat pensiile speciale şi într-un context în care ultimele sondaje de opinie arată că Parlamentul (12,8%) şi partidele politice (8,6%) au ajuns la o cotă dramatică de (ne)încredere în rândul populaţiei. Dar s-a găsit şi pentru asta o soluţie, un grup de lucru în care pesediştii, liberalii şi restul partidelor să trudească din greu pentru „recredibilizarea imaginii Parlamentului”, grup de care nu s-a mai auzit nimic.

Idei sunt destule, iar mirul senatoarei Florina Jipa şi-a dovedit din plin puterile tămăduitoare. Aşa au înţeles partidele şi oamenii politici mesajul străzii, jurându-se aproape că de data asta au înţeles vocea oamenilor simpli care au cerut schimbarea. Românii n-au cerut privilegii, n-au protestat pentru măriri de pensii sau salarii, ceva ce ne face unici în Europa.

Românii au cerut un alt fel de a face politică şi partide noi. Rămâne de văzut dacă în 2016 vor trimite în Parlament aceleaşi personaje prăfuite care nu mai ţin pasul cu vremurile de astăzi.

PNL, între prețul de la coafor și sala de nașteri

PNL a tot clamat că este alternativa la o guvernare a PSD ce ar fi fost dezastruoasă. Să examinăm alternativa. În fruntea partidului este Alina Gorghiu care spunea recent, după atentatele de la Paris, că „la primăria Capitalei” ar trebui pusă o bombă. Nici colegul ei, Vasile Blaga, nu ne dă prea mari speranţe din moment ce acum câteva luni nu excludea posibilitatea ca traseiştii plecaţi din PNL, momiţi de PSD sau de frica acestuia, să se poată reîntoarce în partid. Cât despre subordonaţii celor doi, situaţia e şi mai haioasă. Prim-vicepreşedintele Cătălin Predoiu, după un ultimatum oarecare adresat Guvernului Ponta, a declarat solemn: „Altfel, punem câinii pe ei!”. Când cu protestele de după Colectiv, deputatul Mihăiţă Calimente spunea: „Dacă strada nu ne vrea pe noi, atunci să-i voteze pe bulgari”. A scăpat nesancţionat de partid. E acelaşi deputat care spunea acum câţiva ani, de la tribuna Camerei, că romii din Europa ar trebui numiţi indoeuropeni, că şi negrii din America sunt afroamericani. O senatoare PNL, Vasilica Miron, se plângea de leafa mică de parlamentar. „Din salariul de la Parlament, nu mi-ar ajunge banii nici pentru coafor”, spunea Miron. Mult mai hazlie a fost Andreea Paul (foto): „Pe fetiţa mea am născut-o sâmbătă, adică în weekend, ca să nu pierd nicio zi de muncă”. Ulterior, şi-a adus aminte că parcă era o zi de luni. Tot liberal e şi Radu Zlati, semnatar al mai tuturor iniţiativelor privind felurite pensii speciale. În pofida poziţiei oficiale a partidului, nu a fost sancţionat.


UNPR a dat în gropi cu sticluța de mir în mână
▲ Batalionul UNPR condus de Generalul Oprea s-a dus în cap odată cu moartea poliţistului Bogdan Gigină, cel care escorta coloana oficială a fostului vice-premier. „Ăla unde era cu gândul când a căzut în groapă? Toţi murim, mai devreme sau mai târziu”, a explicat deputatul UNPR Ion Răducanu.
▲ O altă figură marcantă a partidului este fosta candidată la un post de judecător al Curţii Constituţionale, Florina Jipa (foto). Senatoarea este cea care l-a miruit pe Dan Şova înaintea votului din martie pentru ridicarea imunităţii, motiv pentru care s-a ales cu porecla de „senatoarea izvorâtoare de mir”. Jipa însăşi şi-a dezvăluit puterile tămăduitoare: „Sunt un om credincios, eu ţin foarte mult la acest om. Mirul mi l-am adus eu de la Mormântul Sfânt”. Şi s-a simţit!
Efectul mirului l-a protejat pe Şova din martie până în decembrie. Tot Florina Jipa a explicat cum înţelege un senator principiul supremaţiei Constituţiei. „Mai lăsaţi-mă cu Constituţia!” şi un gest plin de lehamite a fost răspunsul elocvent al senatoarei UNPR.
Au ajuns să ne fure până și bilele

▲ Parlamentarii au făcut de toate în 2015: şi-au dat pensii speciale, au chiulit cu nemiluita, i-au protejat pe o parte din cei cu probleme penale. Avem totuşi o premieră: au început să fure până şi bilele de vot. Prima dată au dispărut nişte bile la votul pe imunitatea Elenei Udrea, aşa că cei din Biroul Permanent al Camerei s-au scărpinat în cap vreun ceas până să se decidă cum interpretează votul. La Senat, a dispărut o bilă la votul ce viza arestarea lui Dan Şova, dar hoțul a lăsat în loc un cocoloş de hârtie. Să nu fie paguba prea mare.


E leznaţiune dacă spui că Iisus n-a fost dac?

„Nu e bine să adormi după ce te-ai uitat la ştiri pentru că dau o stare proastă”, ne-a povăţuit Elena Udrea. Normal, pentru că dai de politicieni cu idei ciudate. Astfel, mentorul politic al lui Udrea, Traian Băsescu, spunea că barurile şi cluburile neconforme din punctul de vedere al siguranţei ar trebui renovate cu credite garantate de stat. Deputatul Bogdan Diaconu (foto), preşedinte al Partidului România Unită, vrea să-i trimită la închisoare pe cei vinovaţi de „leznaţiune”. Tot la temniţă ar trebui trimişi, crede Diaconu, şi cei care contestă Tratatul de la Trianon.
Campion al smintelii rămâne tot Ghiţă Funar care ne-a spus senin că Iisus Hristos a fost dac! E mai tare decât Cristiana Anghel care a afirmat că nu poate vota în Senat dacă nu fumează o ţigară înainte.


PSD „a dat jos” comunismul și acum ne înjură

▲ În anul care a trecut, PSD a reuşit „performanţa” inegalabilă de a schimba un preşedinte de partid trimis în judecată pentru evaziune fiscală, fals în acte şi spălare de bani, Victor Ponta, cu unul deja condamnat la închisoare cu suspendare, e drept, deocamdată în primă instanţă, Liviu Dragnea. Noul lider a promis reforma din temelii a partidului, asta după ce a candidat de unul singur într-un scrutin intern „ultrademocratic” care l-ar face invidios până şi pe Kim-Jong Un.
Oferta PSD pentru 2016 a fost, însă, cosmetizată cu un Cod de integritate pe care candidaţii partidului ar trebui să-l respecte cu sfinţenie. În iunie, deputatul PSD Anghel Stanciu şi-a îndemnat colegii să-şi acorde pensii speciale cu celebra replică: „Să ne luăm Parlamentul înapoi!”. Tot în iunie, pe atunci ministru al Transporturilor, pesedistul Ioan Rus i-a caracterizat în stil social-democrat pe românii din străinătate: „Au poate 1.500 de euro salariu. De banii ăştia copiii se fac golani acasă şi nevastă-sa curvă”. Alt om politic cu viziune, deputatul PSD Claudiu Manda (foto), i-a scris unui român din diaspora pe facebook: „băgaţi-aş p... în mă-ta”. Fără cratimă la verb. Un alt pesedist cu greutate în vorbe este Marian Oprişan. „PSD e partidul care s-a născut în flăcările Revoluţiei din decembrie 1989. Noi am dărâmat regimul comunist!”, a explicat Oprişan după ce Dragnea a pus partidul să-şi ceară scuze pentru trecutul FSN-ist. Baronul de Vrancea a rescris istoria şi în cazul Mineriadei din iunie `90, apreciind că minerii chemaţi de Iliescu „au intervenit cât se poate de natural, uitaţi-vă în SUA, la violenţă se răspunde cu violenţă”. PSD-ul a inventat în 2015 şi efectul Real Madrid, descris de Valeriu Zgonea ca „un sentiment de fatigue, de oboseală, în Oltenia îi spunem efectul Real Madrid”.