Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Controversatul proiect de lege al interzicerii cumulului pensiei cu salariu de la stat, dar doar pentru „căței”, nu și pentru demnitari, este asumat de actualul ministru al Muncii, Raluca Turcan, deputat încă din anul 2004, în Parlamentul României. De-a lungul anilor, în calitatea sa de parlamentar, Raluca Turcan a încercat, de mai multe ori, să treacă legi de modificare a legislației pensiilor sau salariilor, iar în anul 2018 a vrut, nici mai mult, nici mai puțin, decât să supună orice ordonanță de urgență a Guvernului controlului de legalitate și de oportunitate al Curții Constituționale, înainte ca respectivul act normativ excepțional să ajungă să fie publicat în Monitorul Oficial. Noroc cu „Ciuma Roșie”, care avea majoritatea în vechiul Legislativ, că această inițiativă nu a trecut de vot, întrucât, altfel, Guvernul Orban, la conducerea căruia s-a aflat, anul trecut, însăși Raluca Turcan, în calitatea sa de vicepremier, ar fi avut probleme serioase cu adoptarea celor nu mai puțin de 226 de ordonanțe de urgență.
De la celebra Ordonanță de Urgență 13/2017, care a generat adevărate conflicte în societatea românească, fosta Opoziție, reprezentată numeric în Parlament de Partidul Național Liberal a acuzat fosta putere, reprezentată de PSD și ALDE, că adoptă ordonanțe de urgență în mod abuziv, de multe ori fără să fie justificat caracterul de urgență al unor astfel de reglementări. Deranjul pare să fi devenit de nesuportat pentru reprezentanții Partidului Național Liberal în toamna anului 2018, când 58 de deputați PNL și doi senatori au inițiat proiectul de lege 492/2018 privind modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României. Proiectul a fost asumat, prin semnătură, de Raluca Turcan, în calitate de lider al deputaților liberali, și, conform expunerii de motive, intenționa să paralizeze capacitatea Guvernului de a emite ordonanțe de urgență.
Inițiatorii notau că „Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării”, iar „caracterul excepțional al Ordonanțelor de Urgență poate fi verificat de Curtea Constituțională numai atunci când legea de aprobare sau de respingere a unei ordonanțe de urgență este aprobată de Parlament”.
„Deoarece Constituția nu interzice, apreciem necesară introducerea unei căi de control a constituționalității motivelor invocate de Guvern în justificarea urgenței adoptării unei ordonanțe de urgență. Jurisprudența constituțională este bogată în exemple de neconstituționalitate a ordonanțelor de urgență, din cauza motivelor invocate ca temei pentru justificarea urgenței în adoptarea unor ordonanțe”, se arată în documentul semnat de Raluca Turcan, care a stat la baza inițierii acestui proiect de lege.
Salvați de „Ciuma Roșie”
Grupurile parlamentare în cauză mai arătau, în același act, că, „pentru apărarea statului de drept, care are ca unul dintre fundamente echilibrul puterilor în stat, constatând tendința de acaparare a prerogativei legislative de către Guvernul României în detrimentul Parlamentului României, propunem introducerea controlului de constituționalitate asupra motivelor care justifică urgența unei ordonanțe de urgență, din oficiu, de către Curtea Constituțională, după adoptarea acesteia de către Guvern, până la momentul înregistrării la Camera competentă să o dezbată și până la momentul publicării în Monitorul Oficial”.
Mai departe, proiectul viza ca transmiterea către Camera parlamentară competentă să dezbată o ordonanță de urgență și publicarea în Monitorul Oficial al României să se realizeze după efectuarea acestui control de constituționalitate. Iar în situația în care Curtea Constituțională ar fi constatat că motivele care justifică urgența sunt în concordanță cu spiritul și cu litera Constituției, actul normativ al Guvernului se putea înregistra la Parlament și putea fi publicat în Monitorul Oficial, pentru a-și putea produce efectele juridice.
Paradoxal, exact faptul că PNL nu a avut suficienți parlamentari în vechiul Legislativ pare să fi salvat viitoarele guverne PNL, din ultimul făcând parte și USR-PLUS, și UDMR, de efectele pe care această lege le-ar fi avut asupra activității Palatului Victoria, dacă legea ar fi fost adoptată.
Inițiativa semnată de Raluca Turcan a fost respinsă, în data de 12 decembrie 2018, la Camera Deputaților cu 191 de voturi la zero. Practic, nici măcar inițiatorii nu au susținut-o. În 1 aprilie 2019, chiar de ziua actualului premier Florin Cîțu, și Senatul a respins, dar, de această dată, definitiv, proiectul de lege.
Campionul la OUG-uri a fost chiar guvernul pe care l-a condus, ca vicepremier
Pregătită pentru guverne conduse de PSD, legea ar fi dat zdravene bătăi de cap chiar guvernelor din care a făcut sau încă face parte Raluca Turcan. Consultând baza de date legislativă, aflăm că, în anul 2019, Guvernul României a emis 89 de ordonanțe de urgență, dintre care 24 au fost adoptate numai în perioada noiembrie-decembrie, când la Palatul Victoria s-a instalat primul Cabinet Orban, din care Raluca Turcan făcea parte ca viceprim-ministru.
Anul 2020 a fost, pe lângă anul pandemiei de COVID-19, și cel în care s-a cunoscut un record absolut al ordonanțelor de urgență. 226 de astfel de acte normative în 12 luni, două dintre ele încălcând chiar referendumul pe justiție din 26 mai 2019. Iar în noaptea dinaintea demiterii Guvernului prin moțiune de cenzură, în februarie anul trecut, Executivul Orban a emis 25 de astfel de acte normative.
De la 1 ianuarie 2021 și până în prezent, Guvernul Cîțu, din care Raluca Turcan face parte în calitate de ministru al Muncii, a emis nu mai puțin de 15 ordonanțe de urgență.
A început în 2000 ca expert la Senat, după care a fost aleasă de cinci ori deputat
Raluca Turcan, care, astăzi, conduce destinele Muncii și Protecției Sociale, dorind o reformare profundă a sistemului de pensii și salarii în România, lucrează de nu mai puțin de 17 ani, fără întrerupere, la stat. Mai exact, este deputat din anul 2004, de pe vremea primului mandat de președinte al lui Traian Băsescu. Această perioadă poate fi considerată chiar și mai îndelungată, având în vedere că între 2000 și 2004 a fost expert parlamentar la Senatul României.
Turcan a fost aleasă, la finalul anului 2004, în Parlamentul României, pe listele Partidului Național Liberal, unde a activat până în 2006, când aripa Stolojan s-a desprins din partid, ca urmare a ruperii Alianței DA PNL-PD. În septembrie 2006, Raluca Turcan s-a mutat cu arme și cu bagaje, împreună cu Theodor Stolojan și mai mulți colegi, la Partidul Liberal Democrat, formațiune care a fost, ulterior, înghițită de PD, devenind PDL, iar soțul Ralucăi Turcan, Valeriu, a devenit consilier prezidențial al lui Traian Băsescu. Astfel încât, actualul ministru al Muncii a devenit parlamentar PDL în februarie 2008.
În primul său mandat de deputat, Raluca Turcan a avut 15 inițiative legislative, din care doar două s-au transformat în legi adoptate de Parlament.
În toamna anului 2008, Turcan a candidat pe listele Partidului Democrat Liberal, a fost realeasă în Camera Deputaților și, până în 2012, a avut 47 de inițiative legislative și proiecte de lege, din care doar patru au devenit legi.
Alegerile din toamna anului 2012 au însemnat pentru Raluca Turcan cel de-al treilea mandat de deputat din partea PDL, grup parlamentar în cadrul căruia a activat până în luna februarie a anului 2015, când acest partid a fost înghițit de PNL, prin fuziune. În această perioadă, actualul ministru al Muncii a inițiat 74 de acte normative și proiecte de lege, din care 17 au fost adoptate de Parlament. Aproape doi ani mai târziu, în decembrie 2016, Raluca Turcan este aleasă a patra oară deputat în Parlamentul României și, până în toamna anului 2019, când a devenit al doilea om din Guvernul Orban, a inițiat 97 de proiecte de lege, din care 27 au fost adoptate. Ea a deținut și funcția de vicepreședinte al Camerei, râvnind, fățiș, la funcția de președinte.
În 6 decembrie 2020, Turcan este aleasă pentru a cincea oară consecutiv ca deputat, însă locul ei de muncă principal a devenit sediul Ministerului Muncii. Dovadă în acest sens este că, deși actualul Parlament a fost validat de Crăciun, până în prezent Raluca Turcan nu a depus nicio inițiativă legislativă.
Una înseamnă opoziția parlamentară, alta înseamnă să fii șef la Guvern
Anul trecut, Guvernul Orban, din care Raluca Turcan făcea parte ca vicepremier, a refuzat să pună în aplicare două legi adoptate de Parlamentul României și promulgate de președintele Klaus Iohannis. Este vorba despre dublarea alocațiilor pentru copii și despre majorarea punctului de pensie cu 40 de procente. Anul acesta, Raluca Turcan conduce Ministerul Muncii în cadrul unui guvern care nici măcar nu a majorat pensiile cu rata inflației, iar despre majorarea alocațiilor nici măcar nu s-a mai adus vorba.
În primul său mandat de deputat, Turcan a inițiat un proiect de lege, respins definitiv de Parlament, privind alocațiile de stat pentru creșterea copiilor, pe care ar fi dorit a fi stabilite ca fiind o cotă parte din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
În al doilea mandat de deputat, aceeași Raluca Turcan a mai inițiat un proiect de lege privind modificarea și completarea legii pensiilor de stat. Proiect care intră în contradicție cu actualul proiect de lege, inițiat ca ministru. Dacă astăzi Turcan propune ca vârsta de pensionare să fie de 70 de ani, în 2010 propunea creșterea și egalizarea vârstelor-standard de pensionare pentru femei și bărbați, până în 2016, la 60 de ani pentru femei și la 65 de ani pentru bărbați, după care această vârstă-standard să ajungă la 65 de ani pentru toată lumea până în anul 2030. Iar această vârstă de pensionare să crească gradual cu câte trei luni pe an.
Mai mult, în acel proiect de lege respins de Parlament, Raluca Turcan propunea creșterea vârstelor de pensionare pentru personalul din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, până în 2025 de la 55 de ani la 60 de ani, tot cu o creștere graduală de trei luni într-un an.
Însă cea mai interesantă propunere era aceea a creșterii valorii punctului de pensie la nivelul inflației și cu 50 la sută din creșterea reală a salariului minim brut raportată pe anul următor.
În 2013, Raluca Turcan venea cu o altă inițiativă legislativă, de asemenea respinsă la vot, privind utilizarea câștigului salarial pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 2001, în sensul luării în calcul a tuturor veniturilor care au constituit baza de calcul la plata contribuției de asigurări sociale din luna respectivă, chiar dacă acestea nu au fost menționate ca având caracter permanent, și nu doar a salariilor nete sau brute, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă.
