Peste exact trei săptămâni, românii sunt aşteptaţi la urne, ca să îşi desemneze reprezentanţii în Parlamentul European pentru următorii patru ani. Săptămânalul german Die Zeit publică o amplă analiză a contextului politic în care au loc aceste alegeri în România. Într-un articol intitulat “Frustrare faţă de Europa în casa săracilor UE”, jurnalista Annett Muller încearcă să găsească explicaţii pentru dezinteresul românilor faţă de alegerile pentru Parlamentul European. “Românii nu se simt nici astăzi acceptaţi în Uniunea Europeană. În loc să fie preocupaţi de emigraţia în masă şi de problemele economice, politicienii lor se ocupă de jocuri de putere”, inserează Muller în preambulul de articol.
Dezinteres
Reportajul porneşte cu un caz concret. Comisarul european pentru Agricultură, Dacian Cioloş, a participat la o conferinţă la Bucureşti pe tema dezvoltării Europei şi a perspectivelor României în Uniunea Europeană. La eveniment s-au adunat 150 de persoane, cei mai mulţi fiind experţi din instituţii de stat. Jurnalista trage deja prima concluzie: ”românii obişnuiţi sunt puţin interesaţi de viaţa cotidiană de lucru din UE”. Faptul că toţi cei prezenţi şi-au exprimat intenţia de a merge la vot pe 25 mai, nu a convins-o pe jurnalista germană. “Rezultatul de vis din sală este departe de realitatea din ţară. La 25 mai, România se va număra din nou printre ţările cu cea mai scăzută prezenţă la vot. Aşa s-a întâmplat şi în 2009, când prezenţa la urne a fost de doar 28%, faţă de media europeană de 43%. Nu este de mirare că aproape nimeni nu este interesat de politica de la Bruxelles”, scoate în evidenţă Die Zeit.
A trecut euforia aderării
Asta nu îi împiedică pe români să se declare europeni. “Chiar dacă interesul pentru participarea românească la Bruxelles este scăzut, românii se declară des mândri că sunt europeni şi că fac parte din clubul select al Uniunii Europene. Euforia aderării din 2007, când aproape pe fiecare maşină era lipită emblema UE, a trecut. Asta şi fiindcă România, alături de Bulgaria, oferă cel mai scăzut standard de viaţă şi nu reuşeşte să micşoreze distanţa faţă de restul statelor membre. Totul începuse bine pentru România. În primul an de după aderare, ţara atinsese o creştere economică de 7,3%, dar criza financiară globală a adus colapsul. Guvernul a început să solicite tot mai multe credite de la FMI, care astăzi dictează bugetul România pentru a asigura siguranţă investitorilor”, mai scrie sursa citată.
Creştere economică
Autoarea remarcă faptul că România a avut o creştere economică în 2013, cu o creştere a PIB de 3,5%, pe care o pune pe seama recoltei bune din agricultura de anul trecut. “Guvernul ar putea întări serios economia naţională prin absorbţia fondurilor europene. 20 de miliarde de euro au fost alocate României în ultimii 7 ani. Doar o treime din suma aceasta a fost absorbită, o dovada clară pentru incompetenţa şi absenţa dorinţei de reformare a clasei politice. Deoarece dezvoltarea stagnează, deja mai mult de 10% din populaţie a întors spatele ţării. Două milioane de români lucrează pe câmpurile, şantierele şi spitalele din vestul Europei, întărind sistemul social de acolo. De cele mai multe ori îşi lasă copiii ani de zile în grija bunicilor, rudelor sau chiar singuri. La începutul anului, când românii şi bulgarii au primit acces liber pe piaţa muncii în toate statele UE, politicienii germani şi britanici au lansat dezbaterea pe tema migraţiei sărăciei. Aceste campanii au întărit senzaţia românilor că sunt cetăţeni de rang inferior în UE.
Ţara este obişnuită cu asta. De ani de zile României i se refuză aderarea la Spaţiul Schengen, care ar elimina controlul paşapoartelor, pe motiv că ar exista o ameninţare a unei emigrări în masă din ţară. În 2011, în mod surprinzător, statele membre au înăsprit condiţiile pentru aderarea României, deşi negocierile fuseseră deja demarate. Frustrarea României nu a atins încă refuzul deschis faţă de UE. Din contră, ultimele sondaje indică faptul că românii au încredere în politicienii de la Bruxelles, pe care îi consideră eficienţi şi mai puţin corupţi. Calităţi care lipsesc clasei politice de acasă, mânată doar de propriile interese. Guvernul şi Parlamentul întârzie să pună pe ordinea de zi probleme precum combaterea emigrării forţelor de muncă calificate, situaţia copiilor lăsaţi în urmă de aceşti părinţi, sau cursul politicii externe a României în contextul crizei din Ucraina, în condiţiile în care conflictul bate la uşa României”, consideră cei de la Die Zeit.
Miza fotoliului prezidenţial
“În loc să se preocupe de aceste probleme, politica românească este ocupată cu jocuri de putere, având în vizor doar alegerile prezidenţiale din toamnă. Favoritul la Preşedinţie va fi dat de partidul care va câştiga alegerile din 25 mai. Sondajele indică o victorie clară a partidului de guvernământ social-democrat, PSD. După alegerile europarlamentare, premierul Ponta va desemna candidatul formaţiunii sale la Preşedinţie, foarte probabil chiar pe el însuşi. El ar putea să fie adversarul la Preşedinţie al liderului liberal Crin Antonescu. Coaliţia de guvernământ s-a rupt în februarie, iar foştii prieteni au devenit demult adversari înverşunaţi”, este analiza săptămânalului Die Zeit, care aminteşte şi de faptul că o altă miză importantă a scaunului de europarlamentar este salariul lunar de 8.000 de euro, de 20 de ori salariul mediu din România.