Doctoratele s-au acordat în România pe sistem sovietic în ultimii 33 de ani

Până astăzi, în România a decis această comisie dacă se acordă sau se retrag titlurile de doctor, deși instituția este unică în spațiul european. În țara noastră, păstrându-se această suprastructură, universitățile nu au dreptul să acorde titluri de doctor, chiar dacă ne-am aliniat la standardele europene, inclusiv prin introducerea sistemului Bologna. De mai mulți ani s-a încercat desființarea sau reorganizarea CNATDCU, iar de fiecare dată au fost acuzați cei care au susținut această modificare că ar dori să-i apere astfel de plagiatori. Noua Lege a Educației ar putea să reorganizeze CNATDCU, iar tot ce s-a spus despre desființarea consiliului este „fake news”. Vor fi mai multe comisii, cu atribuții diferite.

Cei care au vânat până acum plagiate în tezele de doctorat, chiar și acolo unde erau citate corect texte legislative sau era specificat faptul că un anumit citat nu-i aparține autorului, urmează să-și piardă obiectul de activitate, dacă noua Lege a Educației se va vota în forma propusă de ministerul de resort, pentru învățământul universitar. Desființarea CNATDCU este de fapt o reorganizare, iar pentru prima dată după 1990 se definește clar ce înseamnă plagiatul și cum este sancționat. „Legea învățământului superior prevede pentru prima dată definirea clară a plagiatului ca fiind abatere de la normele de etică și mecanisme clare de constatare a plagiatului de către comisiile de etică, inclusiv analiza «in integrum», dar și sancțiuni cu privire la retragerea titlului de doctor, dacă se constată existența plagiatului într-o teză de doctorat. Din 1989 până acum s-au acordat 84.000 de titluri de doctor. Raportat la acest număr, dosarele de pe rolul instanțelor de judecată înseamnă 1 la 5.000. De se se consideră că toate celelalte sunt plagiate?”, a explicat, pentru Jurnalul, Ioana Lazăr, secretar general al Ministerului Educației, care a lucrat la noul proiect de lege.

Cei care susțin că fără CNATDCU nu se vor mai acorda corect titlurile de doctor pur și simplu consideră că universitățile din România nu vor respecta legea și etica academică. Această abordare arată că nu au încredere în universități, deși acestea acordă titluri de licență și de masterat. În plus, în toate celelalte țări europene, capacitatea unei universități de a acorda titluri de doctor nu a fost pusă niciodată la îndoială.

Mai important este faptul că, deși e considerat mai competent decât universitățile, CNATDCU nu a respectat niciodată legea care obliga membrii Consiliului să verifice tezele înainte de a acorda titlurile de doctor – ceea ce nu va mai fi admisibil în noua lege a învățământului universitar. „Hotărârea de Guvern nr. 681 din 2011 prevede obligativitatea verificării existenței plagiatului anterior validării doctoratului, de către CNATDCU, dar comisia nu a identificat «ex ante» niciun caz de plagiat din tezele pe care ulterior le-a anulat, de ce aș crede că universitățile nu vor putea acorda titluri de doctorat în conformitate cu normele și standardele stabilite prin lege?”, mai explică Ioana Lazăr.

Legea din 1950 a rămas valabilă

Mulți rectori ai universităților din România au cerut desființarea CNATDCU în ultimii ani. Suntem parteneri egali ai marilor universități europene, există alianțele de universități europene nou create, avem programe de studii comune și diplome în cotutelă cu universități prestigioase, care recunosc automat diplomele acordate de universitățile românești, în vederea admiterii la studii a absolvenților, dar și angajării cadrelor didactice sau a cercetătorilor. Am evaluat calitatea studiilor doctorale cu participarea experților internaționali, urmând standarde recunoscute la nivel internațional. Și, cu toate acestea, suntem singura țară europeană în care universitățile nu acordă titlul de doctor, ci doar CNATDCU decide, deci acea structură sovietică din 1950.

Primul titlu de doctor a fost acordat în România în anul 1905, lui Ion Petrovici, la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Prin modificarea legislativă din 1932, universităților li se întărea autonomia privind organizarea și desfășurarea studiilor doctorale, aceasta lăsând la latitudinea facultăților, prin regulamentele lor proprii, durata studiilor de doctorat, facultățile urmând să aleagă dacă doctoratul va avea o durată de unu sau doi ani. În anul 1948, schimbarea fundamentală a fost introdusă de comuniști, prin „Decretul nr. 175 pentru reforma învățământului”, sub umbrela sovietică, una dintre măsuri fiind instituirea unui control deplin asupra statului și populației, în urma căruia s-a înființat actualul CNATDCU, după modelul sovietic.

În 1950 s-a publicat, în baza Decretului 175/1948, „Decretul nr. 15 din 14 ianuarie 1950 pentru organizarea doctoratului”, care prevedea că titlul de doctor era conferit de „Ministerul Învățământului Public, prin Comisia superioară de diplome” (art. 8 din Decretul 15/1950). Comisia superioară de diplome era numită de ministrul învățământului, cu aprobarea conducerii de partid. Practic, în anul 1950, decizia privind acordarea titlului de doctor a fost mutată de la universități la ministrul Educației, care folosea un filtru – Comisia superioară – pentru controlul politic al doctoranzilor și al coordonatorilor de doctorat. După susținerea publică a tezei de doctorat, comisia de doctorat hotăra asupra acordării titlului de doctor (art. 13 din Decretul 1058/1967). Apoi titlul de doctor trebuia să fie confirmat de Comisia superioară de diplome (art. 16 din Decretul 1058/1967), din subordinea „Ministerului Învățământului” – care a devenit actualul CNATDCU.

Rolul noii comisii de etică

Prin noul proiect legislativ, Ministerul Educației arată că există o rezoluție din anul 2021 a Consiliului Național al Rectorilor, votată în unanimitate, care cere să revenim la tradiția universităților românești și la practica internațională, și anume acordarea titlului de doctor de către acestea. „Marile comunități academice de la București, Cluj, Iași, Timișoara s-au exprimat de mai multe ori pe această temă, în acest sens. Universitățile sunt cele care asigură admiterea, pregătirea și îndrumarea studenților doctoranzi, inclusiv elaborarea și susținerea publică a tezelor de doctorat. Așadar, este firesc ca tot instituţiile de învăţământ superior să îşi asume responsabilitatea acordării titlului de doctor, similar ciclurilor de licență și masterat! Plagiatul, dacă este cazul, va fi în continuare analizat și sancționat cu retragerea titlului de doctor, cu implicarea comisiei constituite în cadrul Ministerului Educației”, explică Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației. Acesta a mai fost acuzat de „vânătorii de plagiate”, că vrea să desființeze CNATDCU pentru a-i ajuta pe plagiatori,  când conducea Consiliul Național al Rectorilor. De fapt, CNATDCU nu se desființează nici acum, ci se reorganizează în mai multe comisii. 

Comisia Națională de Etică a Titlurilor Universitare va verifica existența plagiatului în lucrările de doctorat. După constatarea plagiatului de către CNETU, Ministerul Educației va avea obligația să formuleze acțiune în instanță pentru anularea ordinului prin care s-a acordat titlul de doctor. Prevederile noii Legi a învățământului superior, în situația adoptării acesteia, se vor aplica pentru viitor, sesizările în curs urmând a fi soluționate de CNATDCU potrivit normelor aplicabile la data formulării acestora. CNETU este definită în lege ca o instanță de apel supremă la nivel academic, o instituție care să trateze cu profesionalism orice sesizare, primită din orice sursă, cu privire la respectarea condițiilor de etică în dobândirea titlurilor universitare, inclusiv plângerile împotriva comisiilor de etică din universități. „Odată cu asumarea răspunderii acordării titlului de doctor de către universități, sintagma „Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare” devine caducă și impune o reorganizare în spiritul unei puternice profesionalizări a Comisiei Naționale de Etică a Titlurilor Universitare, care va trebui să-și concentreze toate resursele pe aspectele de etică universitară”, explică ministrul. Proiectele legilor educației sunt în consultare publică până în data de 24 august.

Și Ioan Aurel Pop, președinte al Academiei Române, dar și președintele Consiliului de Conducere al CNATDCU, susține desființarea CNATDCU, pe care îl consideră „o instituție anacronică”. Acesta a argumentat prin faptul că există comisiile de etică în cadrul universităților, iar acestea pot face toate verificările pentru depistarea plagiatului.