Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România e în topul tuturor clasamentelor despre sărăcie. Suntem acolo cu cei mai săraci copii, cu cele mai proaste servicii medicale, cu cei mai mulți analfabeți. Dar, paradoxal, suntem acolo și cu cele mai multe strategii de combatere a sărăciei, și cu milioane de euro, bani alocați acestor probleme, și cu promisiuni în fiecare campanie electorală că, în sfârșit, se vor lua măsuri și pentru cei mai săraci dintre noi. Cu toate acestea, observăm că oamenii politici sunt într-o permanentă stare de negare, scoțând mereu în evidență rezultatele economice bune din ultima vreme și cele câteva măsuri pompieristice pe care au catadicsit să le mai ia. Cel care a pus punctul pe “i” în ceea ce privește tratarea fenomenului sărăciei în România este fostul raportor ONU pe probleme de combatere a sărăciei extreme și excluziunii sociale, profesorul Philip Alston.
Aproape de finalul mandatului, acesta a vizitat România și a elaborat mai multe concluzii pe care urmează să le trimită guvernanților în luna mai. Până atunci, a vorbit cu sinceritate despre săracii României și cum sunt ei privițI de privilegiații României.
“În România, nu există un efort considerabil care să se refere la sărăcia extremă. Atenția e concentrată pe a construi economia mare, ceea ce e un lucru foarte bun, dar când vine vorba de politici generale adresate celor săraci, răspunsurile sunt neadecvate. Vă dau un exemplu pe care l-am urmărit îndeaproape: problema locuinței. Cei extrem de săraci trăiesc în condiții teribile, dar am descoperit că listele de așteptare pentru o locuință socială sunt extrem de lungi, e o cerere enormă și nu există niciun plan în privința asta,” explică Alston.
De unde acest dispreţ
Modul în care România își tratează săracii este cel mai disprețuitor din întreg spațiul european și fostul raportor ONU nu se sfiește să o spună cu subiect și predicat. “Europa, cu toate problemele pe care le are, este un sistem bazat pe drepturi sociale în toate țările. Dar nu vorbim doar de drepturi pentru clasa de mijloc, ci și pentru cei care trăiesc în sărăcie extremă. Veți observa cu ușurință că marea majoritate a vecinilor României fac o treabă mult mai bnă pe majoritatea indicatorilor, de la copii care merg la școală, la copii săraci. Dar România continuă să dea 3 procente din PIB Educației, conform Băncii Mondiale, 4 procente – conform ministrului de resort cu care am vorbit. Dar știe clar că ar fi nevoie de 6 procente din PIB. Așa că, cheltuind doar jumătate din ceea ce România însăși crede că ar trebui cheltuit pe Educație, rezultatul nu poate fi decât o rată mare de abandon școlar”, spune acesta.
E de mirare, subliniază Alston, mai ales că economia țării noastre merge bine și există oportunități de a eradica sărăcia extremă. “Rata sărăciei rămâne foarte ridicată după standardele Uniunii Europene, extrem de ridicată în rândul copiilor, dramatic de mare în rândul copiilor romi și a celor din mediul rural. Strategiile anti-sărăcie au nevoie să fie sprijinite de resurseși am fost impresionat cât am stat în România că până și FMI-ul a spus că există spațiu fscal, ceea ce e un cod pentru a spune că sunt bani”, concluzionează fostul raportor ONU.
Citește pe Antena3.ro
Cât de mare va fi factura viitorului
Costurile acestei inerții politice și sociale sunt extrem de scumpe, crede specialistul. În timp, săracii devin o povară uriașă pe societate. “Copiii nu se dezvoltă cum trebuie pentru că sunt malnutriți. Nu au parte de educație și devin o povară. Nu au serviciu, devin șomeri sau fără ocupație și apar probleme asociate. Iar una din problemele despre care România nu vrea să vorbească este povara comunității d eromi. Am vizitat multe comunități și am văzut sărăcia extremă în care trăiesc. Pe de altă parte, oficialii se referă la ei spunându-le peiorativ ‘țigani’ care nu vor să muncească și alte sterotipuri. Oamenii pe care eu i-am întâlnit erau foarte dornici să muncească, dar nu aveau nicio șansă. O dată ce aplicau pentru un job, li se spunea, aha, ești țigan, nu vreau oameni ca tine în preajmă. Ce face România este să țină acest grup enorm de oameni, probabil 10% din populație, într-o stare de sărăcie accentuată. Costurile acestei situații sunt enorme: o parte imensă a forței de muncă este practic exclusă și devine o povară”, explică punctual Alston.
Sigur, există și excepții, oameni care vor să trăiască pe spinarea statului și a altora. Dar ei sunt o minoritate infimă și Guvernul ar fi capabil să-i identifice pe acești oameni fără a-i pedepsi pe toți ceilalți. “Acești oameni au o viață grea. Trăiesc în condiții în care nu-și doresc să trăiască, în care niciunul dintre noi nu ar face-o. Dar au intrat în cercul sărăciei din care e foarte greu să ieși fără ajutor. Asta ar trebui să facă Guvernul,” spune raportorul.
De ce există atât de mult loc pentru abuzuri
Aspectele sărăciei nu țin doar de hrană, acces la educație și la servicii de sănătate. Dacă ești sărac, ești victima unui întreg sistem care nu-ți arată nici milă, nici înțelegere. “Am vizitat în România o secție de poliție. Cei mai mulți oficiali din Guvern m-au întrebat, dacă sunt interesat de sărăcie, ce caut la Poliție? Și le-am răspuns că Poliția nu maltratează aproape niciodată pe cineva ca mine: un alb, drăguț, din clasa de mijloc, cât de cât înstărit. Dar dacă ești în afara standardului, ești la mila Poliției. Asta e o realitate în orice țară. Ce nu are România spre deosebire de alții e un set de protecție efectivă prin care să diminueze astfel de abuzuri : camere video în secții de poliție și să încerce cu adevărat să răspundă miilor de plângeri car se fac în fiecare an pentru rele tratamente, lucruri care ar rezolva o mică parte a indiciplinei Poliției. Prin urmare, sărăcia afectează o paletă largă de probleme”, concluzionează profesorul Alston.
<< În luna mai, concluziile și recomandările profesorului Alston privind măsurile pentru a scoate din sărăcie românii vor ajunge la decidenții politici de la București. Va fi în plină campanie electorală. Cine va mai asculta în larma generală un plan banal, de salvare a celor mai sărmani dintre noi, adică a peste 40% dintre români? >>
<< Există o conexiune directă între sărăcia extremă și corupție. Întotdeauna cei care au puterea pot fi corupți și direcționează discreționar banii, de obicei de la stat, bani care altfel ar fi disponibili la buget pentru a se adresa acestor probleme sociale. Deci problema pe care România continuă să o aibă cu corupția are un impact direct asupra posibilității de a rezolva sărăcia >>
<< Rata sărăciei rămâne foarte ridicată după standardele Uniunii Europene, extrem de ridicată în rândul copiilor, dramatic de mare în rândul copiilor romi și a celor din mediul rural. Strategiile anti-sărăcie au nevoie să fie sprijinite de resurseși am fost impresionat cât am stat în România că până și FMI-ul a spus că există spațiu fscal, ceea ce e un cod pentru a spune că sunt bani >>
<< În România, nu există un efort considerabil care să se refere la sărăcia extremă. Atenția e concentrată pe a construi economia mare, ceea ce e un lucru foarte bun, dar când vine vorba de politici generale adresate celor săraci, răspunsurile sunt neadecvate. >>
“Nu îmi fac iluzia că într-un an de zile vom putea porni sau vom putea finaliza toate aceste masuri. Și nici nu am pretenția să fie considerate ca un pachet al Guvernului (...) Vrem să mobilizăm și să coagulăm energii care să tragă în aceeași direcție, să încercăm să tragem la aceeași căruță. Și noi suntem la început de drum și n-are rost să vă mint că știm cum vom pune în practică toate aceste măsuri” - Dacian Cioloș
“Au fost multe zile în care, pur și simplu, nu am avut ce să le dau să mănânce. Copiii ce mari înțeleg, dar cei mici se trezesc la ora 6 dimineața și țipă tot timpul că le e foame” - Viorica Botez din Pușcași, județul Vaslui.
“Știu că sfârșitul e inevitabil. Tot ce-mi doresc e să-mi scot copiii din mizeria asta înainte, să poată merge și ei la școală, fără grija zilei de mâine. M-aș muta orinde numai să scap de-aici. Îmi doresc prea mult?” - Petronela Mureşan, Anina
“Încerc să-mi amintesc din experiența mea de asistent social ce înseamnă comunități sărace. Trebuie să ne gândim și la solidaritatea între oameni. Într-o comunitate mică, sunt multe probleme mici care se pot rezolva prin această solidaritate. Cred că o cană de ceai și o supă se poate găsi...” - Mihaela Grecu, director Direcția Politici Asistență Socială
