Dintre măştile de protecţie folosite de români, una din cinci este „fashion” – iar acest tip de produse reutilizabile, comercializate la noi, nu oferă o protecţie reală, consideră reprezentanţii Asociaţiei Pro Consumatori (APC). În alte ţări, însă, măştile textile sunt testate şi certificate, iar cetăţenii află inclusiv cum să şi le facă singuri, acasă, din cele mai potrivite materiale.
APC solicită ministrului Sănătăţii să dispună testarea măştilor comercializate în România.
Organizaţia neguvernamentală precizează, pe site-ul său, că măştile textile „nu oferă protecţie împotriva bacteriilor şi virusurilor”. Sunt bune „doar împotriva inhalării prafului, polenului şi stropirii cu picături mari de salivă”.
Ce sunt măştile-barieră
În alte ţări, chestiunea măştilor textile e abordată cu multă seriozitate. În Franţa, organizaţia naţională pentru standardizare şi certificare, AFNOR, funcţionând sub umbrela Ministerului Industriilor, are, pe site-ul său, o secţiune dedicată măştilor-barieră – măştile lavabile „destinate publicului, pentru a favoriza o protecţie colectivă”. Pe site se explică exact care e diferenţa dintre acestea, cele de tip FFP2, şi cele chirurgicale, cu precizarea că măştile textile nu sunt destinate personalului medical şi nici celor care prezintă simptome ale bolii.
Măştile textile din comerţ sunt certificate. Logo-ul „testat X spălări” arată că produsul a fost verificat în laborator, pe baza eşantioanelor trimise de fabricant, şi indică numărul de cicluri de spălare pentru care performanţele măştii sunt garantate. Măştile purtând logo-ul NF răspund unor exigenţe sporite legate de confort şi de capacitatea de filtrare.
Combinaţii verificate
AFNOR furnizează publicului inclusiv informaţii privind combinaţiile textile verificate, astfel ca măştile din două, trei straturi să aibă capacitate de filtrare ridicată. Cei care vor să-şi facă singuri masca pot descărca tipare standardizate.
Spre exemplu, pentru realizarea unei măşti cu capacitate de filtrare de 90%, e nevoie de un strat de bumbac cu densitate de 90 g/mp, de unul neţesut de 400 g/mp şi de al treilea, din bumbac, tot de 90 g/mp. Densitatea materialelului se obţine cântărind bucata de material folosită şi măsurându-i lungimea şi lăţimea. Se împarte apoi greutatea la rezultatul înmulţirii dintre lungime şi lăţime. Mai simplu, o mască din trei straturi se obţine dintr-o bucată de bumbac dens (de tip prosop de bucătărie), dintr-una de poliester şi dintr-una de bumbac pentru cămăşi.
În Franţa, fabricarea măştilor textile de uz non-sanitar se face conform unui caiet de sarcini, elaborat de AFNOR, prin implicarea a 150 de experţi din sănătate, din industria textilă şi din organismele de control.
APC solicită instituțiilor statului român cu atribuții în zona supravegherii pieței să verifice măștile de protecție respiratorie, atât din punct de vedere al etichetării, cât și din punct de vedere al îndeplinirii parametrilor asumați de producător prin intermediul etichetei sau al ambalajului colectiv.