Încăperea-muzeu din Dolheşti, cu abecedar din vremea regelui

Unelte ţărăneşti de lucrat pământul, obiecte casnice, cărţi vechi şi ustensile de scris... Învăţătorul pensionar Vasile Cărăbuş, din satul Dolheştii Mari, Suceava, păstrează toate aceste lucruri acasă, într-o încăpere-muzeu. Oamenii din zonă şi turiştii ocazionali, care îi calcă pragul, sunt transportaţi imediat într-o lume care mai trăieşte doar în amintire.

Nu e mult spaţiu în camera-muzeu. Turul începe din partea stângă a încăperii, cu obiecte de iluminat: opaiţe în care se turna seu de oaie, lămpi pe gaz, felinare, lanterne. Fiindcă, aşa cum stă scris în Biblie, la început a fost Cuvântul, iar „Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul”. Lămpile sunt cu zecile, de la lampa cu picior, care se punea pe masă, „ca să scrie şi să citească copiii”, la cea de perete, cu oglindă în spate, sau la lampa de tavan: „Asta se aprindea duminica şi de sărbători, când veneau în casă flăcăi şi fete şi se făcea lumină în toată casa”, spune învăţătorul.

Calculator mecanic de birou

Lângă lămpi sunt expuse condeie şi călimări. Vasile Cărăbuş a fost pedagog peste 40 de ani, şi nu se putea să nu colecţioneze ustensile de scris. Urmează vasele vechi de lut - oale, ulcioare, străchini -, iar învăţătorul explică oricui doreşte cum se poate face gaură în toarta ulciorului folosind o nuieluşă de alun. Fiare de călcat de diferite mărimi şi forme sunt înşirate pe o poliţă, deasupra roţilor de tors lâna şi fusurilor - unele vechi de peste o sută de ani. Un colţ cu icoane mai vechi şi mai noi face trecerea către maşina de scris şi către un calculator mecanic de birou („Îl foloseau şefii, inspectorii şi contabilii”, precizează Cărăbuş).

Citește pe Antena3.ro

După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav

Caligrafie şi aritmetică

Mândria colecţiei sunt însă tomurile vechi, scrise în chirilică, şi un abecedar - acelaşi tip de manual pe care ar fi învăţat şi Regele Mihai. Pe prima filă sunt înfăţişaţi membrii familiei regale. Învăţătorul întoarce cu grijă filele îngălbenite, şi ne arată atât exerciţii de caligrafie şi de citire pentru tinerii şcolari („O-i, oi”), cât şi exerciţii de aritmetică. Cartea face portretele pitoreşti ale personajelor întâlnite pe la sate sau prin mahalale - „beţivul”, „nemulţumitul” - , şi are inclusiv anecdote: „Un călător întreabă: domn’e, cât e distanţa de la Târgu Jiu la Cluj? Păi, tot cât de la Cluj la Târgu Jiu”. Colecţia învăţătorului mai cuprinde fotografii, o cască de soldat, baionete găsite cine ştie pe unde, drapele, unelte de lucrat pământul. La cerere, fostul pedagog îşi deschide cu dragă inimă casa şi e gata să facă pe ghidul în minimuzeul pe care-l îndrăgeşte atât.

În colecţia învăţătorului poate fi admirat cel mai mic ban de hârtie din lume - „E în Cartea Recordurilor!”, dă asigurări Cărăbuş -, adică o bancnotă de 10 bani de pe vremea Regelui Ferdinand, care nu depăşeşte dimensiunea a două timbre puse cap la cap.