Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Liber-profesioniștii au primit numai pe jumătate dreptul la a-și desfășura activitatea în România, din simplul motiv că atunci când s-a introdus posibilitatea de a lucra legal pe baza altui tip de contract decât cel de muncă, legiuitorul a uitat să ia în considerare și vechimea în activitate. Astfel, corporatiștii care-și încasează banii prin PFA, jurnaliștii care lucrează pe baza contractelor de drepturi de autor și alte categorii profesionale care nu au nevoie de contracte de muncă se exclud automat de la eventuale posturi la stat, chiar dacă sunt vânați în sectorul privat, pe baza competenței.
Un principiu din legislația muncii spune că vechimea în muncă este generată exclusiv de contractul de muncă. Acest principiu nu afectează dreptul la pensie, care s-a reglementat încă din 2010, astfel încât toți cei care plătesc, pe baza contractelor de diverse tipuri, contribuțiile sociale, beneficiază de asigurări de sănătate și pensie în Piloanele I și II. Dar afectează eventuala pătrundere a specialiștilor din sectorul privat în cel de stat, în special acum, după ce a intrat în vigoare noua Lege a salarizării unitare. Astfel, orice instituție publică în care este nevoie de specialiști în anumite domenii va selecta candidații în funcție de acest principiu din Codul Muncii, nu în funcție de experiența profesională reală a candidatului, considerându-se că activitatea într-un domeniu se poate demonstra doar pe baza adeverinței de vechime care atestă pe de o parte anii de muncă, iar pe de altă parte vechimea în specializarea conformă cu studiile absolvite. Adeverința de vechime, care se cere la angajarea în sistemul public, poate fi dată de angajator sau de ITM, dar se referă exclusiv la perioadele lucrate în baza contractului de muncă. Astfel, un jurnalist care a absolvit Facultatea de Jurnalism, dar a lucrat 10 ani pe contract de drepturi de autor, nu are vechime în muncă, deși profesia este în conformitate cu pregătirea universitară și chiar dacă și-a plătit lunar contribuțiile și va beneficia de dreptul la pensie conform numărului de ani în care a cotizat și de valoarea contribuțiilor. Iar exemple sunt foarte multe.
Contradicții logice în lege
Codul Muncii prevede, la Art. 16, alin (5): „Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă”. „Vechimea în muncă este generată de contractul de muncă, iar adeverința de vechime atestă experiența profesională. Stagiul de cotizare este luat în considerare pentru dreptul la pensie, dar noi trebuie să avem dovada activității persoanei în respectivul domeniu de activitate și cum altfel să verificăm această activitate, dacă nu în baza adeverinței de vechime?”, explică un jurist dintr-o instituție a statului. Să luăm exemplul unui fotoreporter care are altă specializare universitară, dar de peste 20 de ani este recunoscut ca profesionist, în sectorul privat. Oricâte premii ar avea pentru fotografie, sistemul de stat îl consideră necalificat, fără experiență profesională și fără vechime în muncă, dacă a lucrat doar pe contracte de drepturi de autor, pe perioade scurte. În afara perioadelor de contractare se consideră că nu a avut experiență de fotograf. “Conform Codului Muncii, vechimea în muncă este perioada în care o persoană a muncit în baza unui contract individual de muncă. Vechimea arată câți ani a muncit o persoană de-a lungul vieții sale. Vechimea în muncă folosește la stabilirea perioadei de timp în care angajații au dreptul de a solicita plata drepturilor cuvenite, conform contractelor individuale de muncă, la determinarea sporului de vechime și la derularea diferitelor proceduri administrative legate, spre exemplu, de dovedirea experienței într-o anumită meserie, profesie sau specializare.
În legea pensiilor, termenul de vechime în muncă nu apare, singurul folosit fiind stagiul de cotizare”, mai explică juristul.
Avantaje pentru cei care „se acoperă cu hârtii”
În schimb, un angajat la stat care a lucrat doar în acest sector, urmând toți pașii evoluției în carieră, va fi eligibil pentru toate funcțiile scoase la concurs de instituțiile publice, indiferent de competența reală, doar pe baza adeverințelor doveditoare. La fel și o persoană care a lucrat în sectorul privat, la propria firmă, având mereu funcție de conducere, chiar dacă și-a rezolvat problema studiilor cu ajutorul unor facultăți oricât de obscure și indiferent de rezultatele din foaia matricolă, dacă specializarea universitară se corelează cu domeniul de activitate, chiar și în ordine inversă.
Citește pe Antena3.ro
Modul în care funcționeasă sistemul explică și goana după diplome universitare și postuniversitare la orice facultate particulară, chiar și de apartament. Diplomele nu au, astfel, doar funcție „decorativă” pentru incompetenți, ci contribuie la intrarea în instituțiile de stat, în baza documentelor doveditoare cerute la recrutare.
Și sportivii sunt încadrați, în mod abuziv, ca freelanceri. Nu aveau protecție nici la pensie, terminau cariera la 35 de ani și se trezeau cu un mare gol în spate. Noi am introdus posibilitatea de a se plăti cotizații și pe aceste tipuri de contract, pentru a se completa stagiul de cotizare, în Legea pensiilor. Trebuie să fie modificate legile.
Dumitru Costin, lider Blocul Național Sindical
Nevoia de actualizare a Codului Muncii
O simplă ordonanță de urgență ar putea rezolva problema recunoașterii activității liber-profesioniștilor, prin modificarea principiului comunist care a fost păstrat în Codul Muncii, chiar și după 2011. Dacă în loc de contract de muncă, s-ar extinde recunoașterea vechimii pentru toate tipurile de contract pentru care s-au plătit și se plătesc contribuții, ar putea fi luată în considerare ca vechime în activitate orice profesie liberală care se desfășoară în baza altui tip de contract, cu simpla condiție de a nu se elimina, de data asta, posibilitatea de a mai plăti contribuții pentru aceste contracte. Practic, freelancingul a rămas legiferat doar pe jumătate în România, fiind luat în considerare din punct de vedere fiscal, dar exclus din Codul Muncii, deși plătește toate contribuțiil
Stagiul de cotizare nu atestă vechimea în muncă
O confuzie s-a creat prin formularea anumitor articole din mai multe legi, după anul 2010, când s-a acceptat plata contribuțiilor CAS și CASS pentru PFA, contracte de drepturi de autor și alte tipuri de contracte. Legea nr. 263/2010, privind pensiile publice, arată la Art. 6. (1) că „În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: d) persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi din contracte/convenţii încheiate potrivit Codului Civil”. De asemenea, normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010, la Capitolul II, arată că “Stagiul de cotizare în sistemul public de pensii” și “Certificarea stagiului de cotizare şi a punctajului realizat în sistemul public de pensii” se calculează astfel: “Art. 31. – (1) În situaţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II, III şi V din lege, constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii pe perioadele pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale”. Drepturile de autor sunt prevăzute la Art. 6, alin. (1), punctul I, litera d), deci se încadrează în aceste norme, dar asta nu înseamnă că persoanele care pot avea activitate și își pot completa stagiul de cotizare în baza acestor contracte au și vechime în muncă.
