Tinerii doctori se întorc în țară: Cum sunt medicii români care vor să schimbe radical sistemul din România

Tinerii doctori care s-au specializat în străinătate se întorc acasă. Observator a prezentat poveştile unor români de excepţie.

Spitalul unde s-a tratat Steve Jobs

Rotterdam este al doilea oraş ca mărime din Olanda. Unul dintre cele mai bune locuri de trăit din Europa. Aici se află unul dintre cele mai moderne şi mai performante spitale din lume.

În 2017, autorităţile din Olanda s-au gândit că au prea multe infecţii nosocomiale în spitalul Universităţii din Rotterdam, astfel că au dărâmat toate clădirile şi au construit altele. Acum Olanda este printre ţările cu cele mai puţine infecţii nosocomiale din Europa. 

Olanda este și una dintre ţările în care, în multe săli de operaţie, se vorbeşte româneşte. "Ăsta e un spital la care Steve Jobs venea să se trateze. În momentul în care avusese cancerul de pancreas îşi lua avionul privat, ateriza la Rotterdam şi venea la noi. Un exemplu de ce facem noi aici", spune Victor Volovici, şef departament Microchirurgie Complexă, Spitalul Universitar Rotterdam.

Povestea neurochirurgului Victor Volovici

Victor Volovici ese şeful departamentului de Microchirurgie Complexă de la cel mai mare spital din Europa unde se operează tumorile pe creier. Conducerea unităţii îl recomandă ca neurochirurgul la care vin să se trateze alţi neurochirurgi şi familiile lor. Doctorul român a plecat în Olanda când încă nu era doctor. A ajuns aici în 2010 ca să îşi facă rezidenţiatul. Şi n-a mai plecat. Fascinat de condiţiile din spital dar şi de mentalitatea oamenilor.  

"Ei spun: întâi de toate trebuie să fii un doctor bun. Doctor! Bun! După aia discutăm de operaţii. Concurenţa e de 23 pe loc. Adică sunt 23 de oameni care au CV-uri, în Olanda. Vin, de exemplu, în echipa asistentelor. Ajută la dat mâncare, spălat pacienţi, şi uneori 4 ani de zile în echipa asistentelor, numai studenţi la Medicină, dar nu sunt deasupra asistentelor, sunt sub asistente. E o parte formativă, de integrare. Să înţelegi că atunci când eşti doctor, nu eşti peste asistente, suntem toţi o echipă", povesteşte Victor Volovici, şef departament Microchirurgie Complexă, Spitalul Universitar Rotterdam.

După 14 ani, Victor Volovici este parte din echipă. Nu şef, nu coordonator, nu cel mai bun dintre toţi. Deşi este. Pe mâna lui ajung cazurile cele mai grave. Din mâinile lui ies oameni care nu mai sperau să fie vreodată oameni. Şi abia acum, aici, înţelege mai bine sistemul românesc din care a plecat când era student şi nu apucase să pună mâna pe un bisturiu. E un drept rezervat doar profesorilor. Care nu înţeleg, din păcate, cât e de important să dea mai departe pasiunea şi misiunea de a vindeca oameni. 

Citește pe Antena3.ro

Ce scria Călin Georgescu în cărțile lui: Despre apocalipsă, reptilieni și ieșirea din Matrix

"Îl alegi, îl pregăteşti, şi îl laşi la un moment dat să opereze cot la cot cu tine, ca egali. În momentul în care eşti mare profesor, poţi să fii în stare să dai operaţia. Asta-i lipseşte României", adaugă Victor Volovici, şef departament Microchirurgie Complexă, Spitalul Universitar Rotterdam.

De ce pleacă medicii 

El tocmai asta a ales să facă în Olanda. Să dea mai departe. Doar cei mai buni ajung să îi fie în preajmă, ca să fure meserie. Printre ei, şi un român. "După ce am înţeles care este limita mea, mi-am dat seama că pentru a putea să o extind trebuie să merg într-un centru unde există constant operaţii complexe, există medici care pot să îţi explice, sunt dispuşi să te înveţe, motiv pentru care am venit în Olanda. Wow! E cu totul altceva!", spune Georgian Ciobotaru, medic neurochirurg, Spitalul Militar Bucureşti.

El ese Georgian Ciobotaru. Un medic de 33 de ani, care deja a făcut câteva intervenţii pe creier în premieră în România. Asta pentru că a avut noroc. Dar când a realizat că ţara e prea mică, a plecat. Este de câteva luni aici şi încă e fascinat de spitalul care arată ca un Mall, în care se aude cântând pianul şi unde toată lumea zâmbeşte. "Fiecare om de aici încearcă să-şi facă treaba cât se poate de bine, pe bucăţica lui absolut exemplară, lucru care pentru mine este absolut uimitor... Vin din Balcani, unde clar atitudinea este alta!", spune Georgian Ciobotaru, medic neurochirurg, Spitalul Militar Bucureşti.

Georgian Ciobotaru lucrează la Spitalul Militar din Capitală, cu ajutorul căruia şi-a acoperit şi o parte din cursul pe care îl face în Olanda. Statul român i-a urat "Drum bun". Şi mult succes, ca să facă faţă singur unor condiţii grele. "E foarte greu... Stau până la urmă într-un hostel cu 13 oameni în cameră. Nici când eram în perioada de început în armată nu era atât de greu", adaugă Georgian Ciobotaru, medic neurochirurg, Spitalul Militar Bucureşti.

Şi acesta ste un motiv pentru care stă mai mult în spital. Nu are drept de practică în altă ţară, însă a învăţat aici, în două luni, cât în 2 ani în România. A participat la cele mai complexe intervenţii pe creier şi a deprins tehnici la care mulţi dintre neurochirurgii din ţară probabil nu vor ajunge niciodată. Decât dacă vor pleca din ţară. 

"Sunt situaţii în care pacienţii mor pe drum, în condiţiile în care orice ţară civilizată ne-ar râde în nas că un pacient a murit de o patologie care putea să fie rezolvată în 10 minute, poate", mai spune Georgian Ciobotaru, medic neurochirurg, Spitalul Militar Bucureşti.

Ce îşi doresc medicii români

Povestea aceasta este despre ce reuşeşte un medic să facă pentru ţara sa, chiar şi aşa, de departe. Un centru naţional de chirurgie cerebrală complexă.

"Atâta timp cât putem să aducem 1, 2, 3, medici care să ne ajute, putem să dăm mai departe mult mai uşor informaţia de la ei către medicii mai tineri, către rezidenţi, către specialiştii care sunt la început în această carieră, şi care vor să efectueze operaţii", adaugă Georgian Ciobotaru, medic neurochirurg, Spitalul Militar Bucureşti.

Medicul Georgian se întoarce în România. Ca să împlinească visul lui şi al medicului Victor Volovici. 

Ce-şi doresc medicii de la România? Să-i lase să crească. Pentru ca mai apoi, tot ei să o facă bine. "Ne-am gândit că le-am face un bine să venim noi în ţară, să fie trataţi aproape de casă, aproape de familie, lângă cei dragi, pentru că vindecarea este mult mai rapidă, mult mai bună", afirmă Octavian Popescu, medic specialist Chirurgie Oncologică. A făcut rezidenţiatul în Germania şi s-a specializat în chirurgie oncologică în Franţa timp de 10 ani. 

"Am spus că vreau să stau în străinătate cât am nevoie să ajung la maturitate profesională, încât să fiu independent şi să pot să ajut pacienţii dar apoi să mă întorc acasă", spune Octavian Popescu, medic specialist chirurgie oncologică.

Primul care l-a ajutat să îşi împlinească visul, în România, a fost tot profesorul lui din Germania.  

De câte ori Octavian Popescu avea pe masa de operaţie un caz complicat, profesorul se urca în avion şi venea la Bucureşti. "Sunt aici să îl ajut pe Octavian. E vorba de o operaţie destul de complicată, de extirpare a unei tumori", spune prof. dr. Friedrich Schmitz-Winnenthal, şef departament chirurgie, Spitalul Heidelberg.

Este un pacient de 30 şi ceva de ani, cu o formă gravă de cancer. Nimeni, în România, nu ii dadea vreo şansă. Astăzi, după 2 ani si jumatate, pacientul e vindecat de cancer 100%. Medicul Octavian Popescu a reuşit să mai salveze mulţi ca el. Şi să construiasca, încet, în România, acel centru de excelenţă la care a visat. Un singur mare regret are. Că nu poate trata şi pacienţii de la spitalele de stat.  

"Examenul pe post se dă din bibliografie din anii 1970 şi am dat un examen, nu am stat să citesc cărţile vechi din 1970, eu eram la zi, pentru că îmi dădusem examen de specialitate în Germania, care se dă după cele mai noi studii, şi m-am dus, am dat examen, am scris 9 subiecte din 10 la ce este mai nou, şi am luat nota 3.70", a precizat Octavian Popescu, medic specialist chirurgie oncologică.

Medicul care a operat cot la cot cu cei mai mari specialişti din lume, în spitale renumite, medicul care s-a specializat în cele mai bune centre de tratament şi care a salvat sute de oameni de la moarte a fost trimis la colţ de către statul român. Pentru că nu ştie materia din 1970. Chiar şi aşa, el nu îşi pierde speranţa. 

E emoţia unui om care îşi vede visul împlinit cu fiecare pacient salvat. Astăzi se pregăteşte să intre în sala de operaţie alături de soţie. Şi tot împreună s-au intors acasă. Ei sunt generaţia următoare de medici a României.