Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Senat şi Camera Deputaţilor au fost depuse în ultimii ani 18 legi şi proiecte de lege privind combaterea violenţei împotriva femeilor. Dintre acestea, nouă legi sunt în vigoare, patru sunt în diverse stadii de aprobare la Parlament, iar cinci au fost respinse definitiv. La un asemenea val de legi aprobate, ar fi fost de aşteptat ca violenţa împotriva femeilor să fie un fenomen rar sau chiar să dispară din România. Ziua internaţională de combatere a violenţei împotriva femeilor ne-a găsit însă cu aceleaşi statistici alarmante.
Cum se întâmplă de cele multe ori, o lege este modificată de mai multe ori până îşi atinge scopul. Este şi cazul Legii 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie. La un an după ce a fost adoptată, a fost modificată prin ordonanţă de guvern, pentru ca apoi, din 2012 încoace, să fie modificată aproape în fiecare an. Nu toate propunerile de modificare au fost adoptate, iar cele adoptate şi aflate în vigoare se dovedesc inutile în raport cu realitatea de pe teren.
O ultimă modificare a Legii 217/2003 a intrat în vigoare la 18 iulie, anul acesta, ca Legea 174/2018. Actul normativ transpune în legislaţia internă Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotiva femeilor şi a violenţei domestice sau Convenţia de la Istanbul, ratificată de România la 1 septembrie 2016. Legea prevede că sub nicio formă şi în nicio împrejurare cultura, religia, tradiţia sau aşa-numita onoare nu pot fi considerate drept justificare pentru orice act de violenţă împotriva femeilor; redefineşte conceptele violenţă domestică, violenţă împotriva femeilor, prevede includerea în materialul didactic a unor probleme cum ar fi egalitatea între bărbaţi şi femei, reglementarea şi extinderea serviciilor sociale destinate victimelor violenţei domestice şi împotriva femeilor, reglementarea existenţei unui sistem electronic de supraveghere a agresorului.
Centre pentru agresori
Mai mult, Legea 174/2018 ar trebui să le permită chiar poliţiştilor să emită ordine de protecţie provizoriu, sub avizul unui procuror. Este aceeaşi metodologie de la ordonanţele de reţinere în dosare penale, doar că ordinele nu ar fi valabile doar 24 de ore, ci cinci zile. Perioada ar putea salva o persoană care, astfel, nu ar fi nevoită să stea lângă agresor până când o ajută instanţa.
Legea 174/2018 prevede că modalitatea de gestionare de către poliţişti a cazurilor de violenţă domestică se stabileşte prin ordin al ministrului Afacerilor Interne şi ministrului Muncii şi Justiţiei sociale. Ordinul stabileşte procedura de emitere şi modelul ordinului de protecţie provizoriu, precum şi procedura de punere în executare a ordinului de protecţie provizoriu. Conform legii, aceste prevederi au intrat în vigoare la 18 noiembrie, iar proiectul de ordin comun se află în dezbatere publică pe site-ul MAI din 16 noiembrie.
Ca atare, în lipsa ordinului de protecţie provizoriu, traseul folosit este unul mai greoi şi mai limitat pentru anchetatori care primesc plângerile, dar nu pot ajuta victima imediat, ci trebuie ca persoana agresată să ceară ordin de protecţie de la Judecătorie pentru ca partenerul violent să fie ţinut la distanţă. „Din momentul în care cer în instanţă un ordin de protecţie, se aşteaptă un termen care vine în cel mult 3 zile, iar hotărârea devine definitivă chiar de la Judecătorie. Problema este că sunt situaţii în care decizia nu vine la primul termen, ci agresorul poate cere să aducă probe, iar atunci se va da un alt termen şi perioada se prelungeşte. Ordinul provizoriu îţi dă timp pentru demersuri şi să ştiţi că sunt multe proceduri de care au nevoie şi poliţiştii, iar după părerea mea este benefic şi pentru că îi va trezi la realitate pe agresori care se vor vedea duşi la Poliţie imediat”, spune avocatul Cătălin Gherzan. Poliţiştii care ar trebui să aplice legea cred că totul s-a împotmolit la dispozitivele de supraveghere pe care ar trebui să le poarte agresorii, sisteme care nu există în România. Modificările aduse legii mai prevăd ca agresorul să beneficieze de cazarea într-un centru dacă nu are unde să stea. „Dacă prin ordinul provizoriu de protecţie s-a luat măsura evacuării temporare a agresorului, iar acesta nu are asigurată cazarea din altă sursă, i se va asigura de îndată informarea şi orientarea, la cererea sa, către centrele rezidenţiale care oferă cazare pentru persoanele fără adăpost sau adăposturile de noapte, gestionate de autorităţile administraţiei publice locale, sau orice alt loc adecvat”, prevede legea. „Am avut dosare în care agresorii au spus că nu au unde să meargă. Unul dintre ei chiar a stat într-un cort pe câmp. Îşi pusese o prelată legată de maşină şi improvizase astfel un adăpost pe malul unui râu de unde folosea apă să se spele. El a fost dat afară încă de la primul termen, la decizia instanţei, pentru că am dus dovezi temeinice că era extrem de violent cu soţia. Peste o lună s-a dus în casă şi a atacat-o, iar atunci a fost arestat”, a mai spus avocatul Cătălin Gherzan.
Ce spun statisticile IGPR
Datele statistice ale Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR) evidenţiază un trend ascendent al faptelor de violenţă domestică. "Referitor la violenţa domestică, în anul 2017, numărul de fapte penale sesizate în domeniul de referinţă a fost de 36.245, dintre acestea 3.794 au fost săvârşite în municipiul Bucureşti. În primele 10 luni din 2018, la nivel naţional au fost sesizate 32.696 de infracţiuni, 3.424 dintre acestea fiind comise în Municipiul Bucureşti. Din analiza datelor statistice existente la nivelul Poliţiei Române, rezultă că acest gen de infracţiuni înregistrează un trend ascendent, respectiv de la 35.202 fapte penale în 2016, la 36.245 în anul 2017, fiind înregistrată o creştere de aproximativ 3%", se arată într-un comunicat al IGPR.
“Spre deosebire de anul trecut, avem o scădere cu 10 la sută la infracţiunile cu mare violenţă şi avem totuşi o creştere de 13 la sută la infracţiunile de ameninţare. Ce înseamnă acest lucru: victimele au învăţat că de la prima vorbă urâtă, de la prima ameninţare, de la prima jignire trebuie să reclame”- comisar-şef Ramona Dabija, Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii al Poliţiei Române.
