Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum un secol, cei mai mulţi oameni îşi pregăteau ei înşişi mîncarea. Astăzi, meniul nostru pentru o masă frugală se compune, în bună măsură, din ingrediente gata preparate, pe care le cumpărăm în supermarketuri: amestecuri de cereale, iaurturi pentru micul-dejun, cafea solubilă şi sucuri, pentru ostoirea setei, lasagna congelate ori pizza în vid (pe care ne obosim doar să le punem cîteva minute la cuptor).
Acum un secol, cei mai mulţi oameni îşi pregăteau ei înşişi mîncarea. Astăzi, meniul nostru pentru o masă frugală se compune, în bună măsură, din ingrediente gata preparate, pe care le cumpărăm în supermarketuri: amestecuri de cereale, iaurturi pentru micul-dejun, cafea solubilă şi sucuri, pentru ostoirea setei, lasagna congelate ori pizza în vid (pe care ne obosim doar să le punem cîteva minute la cuptor).
Cum a intervenit această schimbare fundamentală în practicile noastre alimentare? Cum am trecut oare de la o alimentaţie impregnată de valori rurale, dominată de ciclul anotimpurilor, la alimentaţia semipreparatelor şi a produselor congelate? E o întrebare la care se străduieşte să răspundă cea mai nouă expoziţie temporară organizată de Muzeul Alimentarium de la Vevey, Elveţia, instituţie căreia i-am dedicat, toamna trecută, un număr întreg al Jurnalului de bucătărie.
Alimentarium
Expoziţia intitulată “De la bucătărie la uzină” (“De la cuisine à l’usine”) ne invită să descoperim primii paşi ai industriei alimentare elveţiene şi europene. Studiul pleacă de la patru produse de bază: supa, laptele, ciocolata şi derivatele din cafea. Contextul istoric, economic şi social care au permis acestei industrii tinere să se impună e aşezat în centrul expoziţiei tematice. Revoluţia agrară, exodul rural, progresele ştiinţei, mondializarea economiei datorită noilor mijloace de transport, acestea au fost elemente decisive pentru emergenţa stabilimentelor industriei alimentare, ca şi a primilor paşi în publicitate.
Noul ritm de lucru şi de viaţă impus de schimbările secolelor XVIII-XIX cerea o alimentaţie nouă: era nevoie de alimente cu înaltă valoare nutritivă, uşor de digerat, cu o durată lungă de conservare, care să aibă un efect stimulativ şi care să se poată ambala uşor pentru a fi transportate la locul de muncă. Se lucra şase zile pe săptămînă, cîte 11 ore, iar mesele se pliau după acest orar: micul dejun se servea înainte de intrarea în schimb, iar la prînz se mînca la pachet.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, situaţia alimentară a muncitorilor era precară din punct de vedere nutritiv. Timpul şi salariile nu erau suficiente pentru o hrană sănătoasă şi bogată. Mesele muncitorilor constau din cafea, cartofi şi supe. Carnea era mai presus de posibilităţile lor. De aceea, adesea, se refugiau în alcool. Cafeaua făcea aproape întotdeauna parte din meniu, întrucît inducea o stare de saţietate şi astfel înlocuia un fel de mîncare caldă. Ceea ce beau muncitorii nu era însă cafea adevărată, ci un surogat pe bază de cicoare sau de cereale.
Uzina vie
În secolul al XIX-lea, oamenii de ştiinţă au început să transforme alimentele cu ajutorul a noi metode tehnice şi chimice. Mai întîi, produsele au fost selecţionate, iar calitatea lor a crescut; apoi, prin diferite procedee, au fost încălzite, rîşnite, mixate etc. şi, în final, ambalate. Astfel, ele au căpătat noi caracteristici: s-au conservat mai mult timp, gustul lor a fost proaspăt constant, s-au transportat mai uşor.
În acelaşi secol, maşinile au înlocuit lucrul manual în anumite faze, cum ar fi pregătirea legumelor sau ambalarea. Dar, dacă apariţia conservei moderne a înlocuit, în familiile înstărite, slujnica de la bucătărie, va mai trece însă mult timp pînă cînd ea va seduce clasele populare, atît din cauza costului său ridicat, cît şi a neîncrederii în produsele conservate, în ciuda publicităţii masive făcute acestor produse.
Citește pe Antena3.ro
