Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îmbarcarea ar fi trebuit să mă liniştească. Sub forma că viaţa pe un vas de croaziera e frumoasă... dacă eşti turist (teoretic, 24 de ore de distracţie). Nici nu avem „de-a face" bine cu vasul că ne şi întâmpină un anunţ de genul: „Bucuraţi-vă de această croazieră în fascinanta Alaska, în timp ce vi se pregătesc toate elementele ce compun o seară magică, cu rochii şi costume de epocă!".
Cât sunt eu de smucit, anunţul nu mă impresionează. Sunt prea serios, atât de serios, încât Alina continuă să glumească pe seama mea: „Ce-i, Cornele, încă îţi umblă gheţari prin capĂ". Ei bine, da! Îmi umblă şi mă obsedează. În timp ce ne îndreptăm spre „camera" (de fapt un ditamai apartamentul, cu toate utilităţile, o minunată cameră de hotel, ce mai încolo şi încoace) rezervată pe vas, explodează un anunţ (îl voi traduce aproximativ) peste toată prinţesa asta plutitoare. „Doamnelor şi domnilor, vom traversa un culoar de-a lungul coastei sudice a Alaskăi, printre mii de insule şi insuliţe care formează arhipelagul şi oferă privelişti fascinante. Între timp relaxaţi-vă la bordul «Princess», un vas de croazieră care vă oferă piscine, solarium, centru SPA, saloane de masaj, jacuzzi, saună, tratamente, cinema, cazinou, restaurante cu bufet deschis 24 de ore, artere comerciale şi numeroase baruri. Seara vă aşteaptă diverse spectacole de teatru, animaţie, muzică live şi, bineînţeles, discotecă." Ok.
EU ŞI BALENELE
Îi spun Alinei - entuziasmată deja de aspectul apartamentului de pe vapor - că dispar un pic. Oricât ar suna de ilar vreau să întreb pe cineva din staff-ul comandantului vasului dacă e în regulă cu viziunea mea cu gheţarii. „Eşti nebun", spune Alina. Bine că sunt. Găsesc un băiat amabil, care mă îndrumă spre un domn (nu, nu e comandantul, dar mă poate ajuta) care, din câte înţeleg, are şi el un statut important pe vas şi se mai ocupă şi de chestii legate de cercetarea marină. Îi povestesc repede că am avut viziunea unor gheţari pe cer. Uimitor, nu râde. „Ciudat este că asemenea fenomene se «petrec» de obicei în timpul iernii, când au loc schimbări bruşte de temperatură. Imaginile sunt spectaculoase şi, în acelaşi timp, de neexplicat.
Bine că n-aţi văzut oraşul care pluteşte pe mare, dând impresia că stă jumătate suspendat în aer şi jumătate cufundat în apă!", spune el râzând în cele din urmă. Şi continuă: „Staţi că n-aţi auzit cântecul balenei cu cocoaşă!". Aoleo! Alta acum, de data aceasta cred că râde de mine cu adevărat. Încerc să schiţez un zâmbet politicos. „Nu zâmbiţi, mulţi turişti l-au auzit, o să vă placă dacă o să vă număraţi printre norocoşii care îl vor auzi!" Asta mai îmi lipsea: eu şi balena cu cocoaşă, bătrânul şi marea! Mă întorc puţin speriat în apartament. Alina mă întreabă, printre minunaţii ei dinţi ocupaţi cu nişte căpşuni: „Ei, cum a fostĂ". Cum să fie, am scăpat de gheţari, acum mă preocupă balenele. Şi nu oricare balene, ci cele cu cocoaşă!
(Va urma)
