Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În țară, măsurile drastice de reduceri de personal vor face ca nivelul de trai al oamenilor să scadă. Ce este de făcut? Păi să luăm un exemplu din trecut. Țin minte că, înainte de ‘89, primăria Oradea oferea cu titlu gratuit loturi de pământ în afara orașului unde cetățenii își organizau o mică grădină de legume. Întrebai „unde este tata?". „La grădină”. Acolo aveau cam toate produsele necesare. Legume, fructe, mai o găină, chiar și câte un porc pentru Crăciun. Așadar nu mai cheltuiau la piață. La fel s-a procedat și în Bulgaria, unde primăria din Sofia le-a oferit cetățenilor mii de mici loturi de pământ pe dealurile din jurul orașului capitalei, unde aceștia și-au construit câte o căbănuță și și-au organizat o grădină cu legume. Nu ditai ferma, ci doar o grădină pentru consumul propriu. În plus, nu mai aglomerau orașul la sfârșit de săptămână.
Și în Canada, la Toronto, primăria acordă în continuare loturi mici de pământ pentru același scop: pentru micile nevoi, să nu fie omul nevoit să meargă la piață pentru un kilogram de roșii, castraveți, câteva ouă sau mărar. Iar formalitățile de obținere a unui mic teren de la primărie durează câteva minute. Nepotul meu, care lucrează la o companie de tehnologie de vârf, și-a luat și el un lot de pământ în afara orașului și își petrece weekendul la „grădină". Nu este deloc o rușine ca un „domn de la oraș” să facă treabă într-o grădină de legume. În plus, știi ce pui pe masă.
Vă dau și exemplul concret al fratelui meu, despre care am mai vorbit. Cu 12 ani în urmă a cumpărat, la un preț bun, o proprietate uriașă în afara Detroitului, aproape de uzina unde lucrează ca inginer. Și-a construit o casă, grajduri, acareturi și s-a mutat acolo. De la ora 7 la ora 15 este la uzină, iar după ora 16 își vede de fermă. Totul este organizat, după regulile unei ferme agricole și zootehnice. Are cai, găini, stupi de albine, loturi cu legume. Totul modern și bine chibzuit, iar statul sprijină astfel de inițiative. De asemenea, multe cheltuieli se deduc prin firma agricolă. Fratele meu a iubit acea parte a satului nostru din România, unde îi zicea „Valea sălciilor". Când a cumpărat proprietatea de la Detroit a sădit o salcie și a cerut la primărie ca drumul către fermă să se numească „Valea sălciilor”. Urmând exemplul fratelui meu, pământul din jur a fost cumpărat de încă șapte familii. Așa că s-a format o comunitate mică de fermieri. Toți lucrează peste zi la firmele din oraș, iar în restul timpului sunt fermieri. Are printre vecini o familie de tineri IT-iști. Chiar i-au spus fratelui meu că ce fac ei la fermă este o adevărată relaxare după o zi de lucru extenuantă în care stau numai cu ochii în monitorul calculatorului de la birou. Statul îi susține, îi ajută, iar ei fac economii și trăiesc mult mai bine decât ar fi trăit numai din salarii.
O să vă arăt câteva imagini pe pagina noastră pentru ca voi să vedeți că se poate. Statul însă trebuie să ofere ajutor, iar cetățeanul să muncească pentru propriul lui buzunar. Mai sunt și alte exemple pe care o să le prezentăm data viitoare. Până atunci, vă las cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne Ajută!
Citește pe Antena3.ro
