Panama, vechi şi nou

Ştiţi cum se spune: "Ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat, ceva albastru şi o monedă de argint în pantoful miresei". În cazul de faţă nu ştim dacă o monedă de argint ar mai impresiona o asemenea mireasă "avută" precum Panama. Şi frumoasă pe deasupra. Un amestec interesant dintre Spania veche şi America modernă. Plaje cu nisip alb, păduri, munţi, văi, vulcani, cascade, fructe tropicale, legume, ierburi aromate...

Scufundări printre recifuri de corali multicolori sau relaxare pe plajele cu nisip alb scăldate de apele de safir ale Caraibelor, parfumul orhideelor, sute de ani de civilizaţie, plimbări prin junglă sau pe râurile montane, o capitală cosmopolită, adaptată stilului american.

Centrul istoric este un loc aflat pe lista de patrimoniu mondial UNESCO, un loc minunat, plin de străduţe pietruite şi clădiri coloniale. "Centrul modern" este o junglă din beton şi sticlă. Dar te plimbi prin această nonconformistă pădure fără a fi copleşit de grandiozitatea futuristă a clădirilor. Deoarece minunaţi arhitecţi au ştiut să conserve foarte bine parfumul colonial în uriaşele "capsule".

FRUMOASA GREŞEALĂ
Şi te plimbi în continuare, mirându-te (tot în continuare!) cum de a putut ajunge unde a ajuns un tărâm descoperit din greşeală! Căci Rodrigo de Bastidas este cel care, din greşeală, a descoperit Panama în călătoriile sale către Venezuela unde spera să găsească aur. Columb i-a urmat paşii în 1502, iar Balboa a ancorat şi el aici în 1513. Şi uite aşa, în 1521, Panama City a primit recunoaştere regală şi a devenit în mod oficial primul port comercial european la Pacific.

În prezent, o mare parte a ţării nu este locuită, majoritatea populaţiei aflându-se în Panama City şi Colon, în regiunea Canalului sau pe coasta Pacificului. La un moment dat se poate vorbi chiar şi despre "populaţia turistică", aflată în număr destul de important pe aici. Ca să vorbim în termeni la modă, Panama a devenit una dintre destinaţiile "must reach", atât pentru faptul că posedă impresionantul Canal, cât şi pentru că dezvăluie aspecte spectaculoase ale naturii.

Desigur, condiţiile atmosferice pot fi destul de incomode din pricina excesului de umiditate şi căldură, însă, de exemplu, o croazieră de-a lungul Canalului Panama reprezintă o experienţă unică, în faţa căreia astfel de impedimente devin nesemnificative. Şi pentru că invariabil vine tot timpul vorba despre Canal (ce să-i faci, este greu de ignorat) nu pot trece peste... amănuntul că cea mai scumpă taxă de trecere din istoria Canalului a fost plătită la data de 25 septembrie 2003 de către vasul de călători Coral Princess: 226.000 de dolari. Cea mai ieftină a fost de 36 de cenţi americani, plătiţi de Richard Halliburton în 1928, care a dorit să înoate pe cursul Canalului Panama.

"Something old, something new,/Something borrowed, something blue/And a silver sixpence in her shoe"...

(Va urma)