Tren de plăcere în Africa "neagră": Scurtă reverie cu Larisa

Mda, Larisa! Trebuie să îi povestesc cuiva visul. Alinei nu pot, deoarece, ca soţie, o poate pune pe seama unei întârziate pubertăţi…

Prin urmare, trenul face o haltă, motiv pentru personalul administrativ de a se hârjoni puţin. Hârjoană ce mi-a întrerupt "călătoria personală", pornită din balconul apartamenului meu din Hotelul Pribaltiskaia din Leningrad! Staţi, staţi că nu m-a adus în pragul nebuniei lipsa sărmăluţelor de la mămica. Nu încă… Este vorba despre un vis. Pe care, dacă tot am fost trezit, am simţit nevoia să îl povestesc cuiva. Să zicem domnului cu "Manualul pentru detectivi"? Da stai că nu mai are manualul, se uită pe menu. E bine. Vrea, nu vrea, îi voi povesti visul! Ştiţi că sunt un pisălog simpatic. Şi doar nu vreţi să îl povestesc plictisiţilor care stau în "vagonul de observaţie", urmăriţi nu de aceiaşi băieţi ciocolatii de aseară, ci de băieţii ciocolatii ai dimineţii!

Prin urmare… Se făcea că eram eu într-un apartament de la Hotelul Pribaltiskaia din Leningrad, dotat cu  fotolii şi hamac. Având în vedere că CV-ul meu include studierea Dreptului la zi, ghid ONT pentru limba rusă şi engleză, absolvirea Facultăţii de Comerţ Exterior la fără frecvenţă, funcţia de doctorand în Drept Comercial, precum şi funcţia de director adjunct al Direcţiei URSS din Ministerul Turismului, localizarea visului meu nu pare întâmplătoare. În vis eram directorul trenului special (tare!) organizat cu prilejul nopţilor albe. Eram invitat la un banchet, unde mi se pregătise o… surpriză. Cum se întâmplă în vise de la o anumită vârstă în sus, s-a trecut direct la surpriză. În acordurile muzicii ruseşti au început să defileze prin faţa noastră… fete care prezentau haine de blană. Mi-au atras atenţia (în vis, bineînţeles) o blană de tigru siberian şi, mai ales, fata care o purta. Blondă cu părul lung şi cu buze deschise permanent într-un zâmbet natural (nu mă acuzaţi de diverse chestii, că şi dumneavoastră aveţi visele dumneavoastră, numai că nu sunteţi gură spartă ca mine să vi le spuneţi). "Cât costă haina de blană de tigru?", întreb eu afacerist până şi în vis. "Cu fata sau fără?", sunt întrebat nevisător. "Pe fată o cheamă Larisa." Şi, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, stimaţi telespectatori, excelenţi radioamatori, exact când mă pregăteam să socializez cu domnişoara Larisa, sunt trezit de personalul negru ca tăciunele. Ciudat, Larisa îmi aminteşte de ceva sau mai precis de cineva, dar asta poate se va rezolva în alt vis cum face tipa din serialul "Medium". Rămâne pe altă dată, deoarece avem treabă în realitatea africană!
(Va urma)