Casa Manó Mai din Budapesta

Un studio de fotografie din secolul XIX
Acum un secol în Budapesta o reşedinţă şi un studio de fotografie în districtul VI, în aproprierea Operei, pe strada Nagymezo, reprezenta o fericită combinaţie între prestigiu şi profit, fiind garanţia unui anumit statut social. În 1894 fotograful Manó Mai (1855-1917) inaugura noul său atelier în imobilul construit în acelaşi an pe strada Nagymezo numărul 20 situată peste stradă de celebrul Orpheum, teatrul de vodevil al oraşului.

Un studio de fotografie din secolul XIX
Acum un secol în Budapesta o reşedinţă şi un studio de fotografie în districtul VI, în aproprierea Operei, pe strada Nagymezo, reprezenta o fericită combinaţie între prestigiu şi profit, fiind garanţia unui anumit statut social. În 1894 fotograful Manó Mai (1855-1917) inaugura noul său atelier în imobilul construit în acelaşi an pe strada Nagymezo numărul 20 situată peste stradă de celebrul Orpheum, teatrul de vodevil al oraşului.

FOTOGRAFUL ÎMPĂRĂTESEI
Clădirea de patru etaje trebuia să fie ostentativă, astfel faţada ei abundă în efecte sculpturale. Luxul decoraţiilor şi calitatea fotografiilor sale opreau întotdeauna trecătorii în faţa vitrinelor sale. Fotograf oficial al Curţii Imperiale din 1885, activitatea sa nu depindea de comenzile Curţii, dar cu siguranţă prestigiul de a fi fotograful împărătesei Elisabeta a Austriei era bun pentru afaceri. Studioul era bine situat şi nu risca să rămână fără clienţi niciodată, întrucât doamne şi domni în ţinute elegante îşi făceau adesea timp pentru o fotografie când se plimbau pe bulevardul Andrássy sau înainte de a merge la teatru sau la operă.

Instantaneele sale cu procesiunea funerară a lui Lajos Kossuth din 1894, portretul lui Ferenc Kossuth realizat în 1894 sau cel al lui Béla Bartók din 1903 sunt doar câteva dintre fotografiile sale celebre.

STUDIOUL FOTOGRAFULUI
Unică astăzi în Europa, datorită funcţiunii ei, clădirea aparţine stilului eclectic şi este poate prea încărcată combinând o varietate ameţitoare de stiluri şi epoci, spre deosebire de faţada dinspre curtea interioară, unde decoraţiile lipsesc. Diviziunea între spaţiile comerciale şi rezidenţiale este marcată prin folosirea unor stiluri diferite şi a unor materiale specifice fiecărei funcţiuni. Parterul imobilului are vitrine ample a căror tîmplărie de culoare roşie contrastează cu plăcile de ceramică verde decorate cu reliefuri turnate, sub forma unor ghirlande şi putti din stucco pe vremuri aurite, ce împodobesc pereţii exteriori pînă la etajul I. La etajul nobil predomină bosajele trasate cu ajutorul şabloanelor. Cele trei ferestre sunt marcate de pilaştri decoraţi cu elemente vegetale, balconul fiind amplasat deasupra intrării. Galeria din fier forjat de la etajul II este încadrată între două nişe decorate cu grupuri statuare. Etajul al III-lea, retras, are pereţii exteriori decoraţi cu fresce reprezentând muzele fotografiei. Mansarda cu un luminator dublu are două lucarne bogat ornamentate.

Intrarea se face direct din aglomerata stradă Nagymezo. Interiorul este decorat cu detalii din feronerie, stucoo, are tavane pictate, scări fie placate cu mozaic de marmură, fie din lemn care urcă spre spaţiul de primire la etajul I. Mărimea saloanelor de primire, înălţimea încăperilor situate la primul şi la al doilea etaj, şemineurile şi candelabrele demonstrau distincţia proprietarilor. Studioul de la etajul II este inundat de lumină, soluţia tehnică fiind admirabilă. Pereţii erau pictaţi, întrucât reprezentau fundalul fotografiilor. În timp ce la etajul al treilea erau camerele private ale familiei.

CLUB ARIZONA
După moartea părinţilor săi, inginerul Artúr Mai vinde clădirea regizorului de muzicaluri Sándor Rozsnyai. Acesta construit în curtea din spatele imobilului, care până atunci fusese goală, celebrul club Arizona. Care a funcţionat până în 1943 când Sándor Rozsnyai şi soţia sa au fost deportaţi murind în lagărele de concentrare. După război imobilul a avut mai mult funcţiuni, şcoală, sală de prelegeri, iar din 1960 a fost sediul Automobil Clubulului din Budapesta timp de 30 de ani.

CASA FOTOGRAFIEI
După 1990, Fundaţia Ungară de Fotografie, de care aparţine Muzeul de Fotografie din Kecskemét, situat la 80 km est de Budapesta, şi MÚOSZ au început să cumpere rând pe rând drepturile de proprietate de la rezidenţii imobilului. Astfel, în 1995 s-a deschis Galeria Manó Mai pe jumătate din suprafaţa etajului I.

În noiembrie 1998 a luat fiinţă Casa Manó Mai cu scopul de a asigura un spaţiu pentru expoziţii de fotografie de epocă sau modernă, ungară sau internaţională, dar şi pentru alte evenimente culturale. Urmând ca la 18 martie 1999, după ce au fost cumpărate mezaninul, primul, al doilea şi al treilea etaj al clădirii, să fie inaugurată Casa Fotografiei Manó Mai. Aceasta nu este un muzeu şi nu are expusă o colecţie permanentă, ci funcţionează ca o companie de servicii publice, o formă specială a legislaţiei ungare în ceea ce priveşte organizaţiile de caritate, fiind o societate cu profit şi o fundaţie nonprofit în acelaşi timp. Profilul său este acela de a introduce publicul în arta fotografiei de la începuturi şi până în prezent printr-o serie de variate expoziţii temporare, iar ocazional expune şi tinere talente din Ungaria.

La 15 octombrie 1999 s-a deschis la mezanin o librărie specializată şi la etajul trei al clădirii biblioteca József Pécsi (1889-1956), care oferă 10.000 de volume printre care: colecţii de fotografie păstrate pentru valoarea lor istorică, albume de fotografie maghiară şi străină, literatură tehnică de specialitate, de istoria fotografiei, cataloage, enciclopedii şi bibliografii pentru cei interesaţi în arta fotografiei.

În 1873 oraşele gemene Buda şi Pesta s-au unit devenind împreună repede unul dintre cele mai mari şi mai moderne oraşe ale Europei. Prosperitatea economică, inovaţia şi creativitatea sfârşitului de secol XIX s-a materializat atât în structuri din fier precum Gara de Vest, Halele sau podurile de peste Dunăre, cât şi în clădiri impozante precum Opera, Parlamentul, Catedrala Sf. Ştefan, sinagoga din strada Dohány, băile Széchenyi, Muzeul de Arte Aplicate, Palatul Gresham, care astăzi definesc atmosfera şi caracterul Budapestei.

TRADIŢIA FOTOGRAFICĂ
Primul studio de fotografie din Budapesta a fost deschis în 1841 de artistul Jacopo Marastoni, ceea ce atestă o îndelungată tradiţie şi o fascinaţie pentru arta fotografică. Astfel nu este de mirare că Şcoala ungară a avut multe personalităţi care au marcat evoluţia fotografiei moderne, printre care: Andre Kertesz, Brassai (Gyula Halasz), Laszlo Moholy-Nagy sau Robert Capa (Endre Erno Friedman).