Casa noastra, viitorul nostru

Moto:
Singura cale prin care ajungem la adevar este intrepatrunderea reciproca a fiintei noastre cu totalitatea lucrurilor. Rabindranath Tagore

Nimeni nu poate fi fericit daca se uita numai la el si aduce toate lucrurile spre interesul lui: trebuie sa traiesti si pentru altul daca vrei sa traiesti pentru tine. Seneca

Este bine ca omul sa urmareasca sa manifeste o stare de deschidere fata de mediul inconjurator si sa-si reaminteasca in mod constant ca nu este altceva decat o parte dintr-un intreg cu care trebuie sa se afle intr-o permanenta stare de comunicare armonioasa. Si este bine sa-si mai aminteasca si ca Universul opereaza numai prin intermediul schimburilor dinamice.

Daruirea, primirea, comunicarea sunt aspectele fundamentale de manifestarea a energiei care intretin viata in acest Univers. Nici existenta umana nu se poate sustrage acestor legi, iar gestul de a construi trebuie sa se inscrie in acelasi cod operational.

Cultura vechilor greci a crescut intre zidurile orasului, iar de la ei incoace culturile moderne s-au nascut in leagane de ciment si piatra. Zidurile acestor cetati au lasat urme adanci in spiritul omului modern. Au intiparit, se pare, in fiinta lui convingerea: divide et impera.

Civilizatiile moderne au construit neobosite ziduri de hotar: intre natiune si natiune, intre stiinta si stiinta si, nu in ultimul rand, intre om si natura. Astfel, s-a nascut in omul modern neincrederea adanca fata de tot ceea ce este dincolo de hotarele construite de el, ca si cum natura ar trebui supusa in permanenta, ca si cum am trai intr-o lume dusmana, in care, pentru a putea supravietui, este nevoie sa ne smulgem zilnic unei ordini naturale straine si respingatoare.

In numele propriei bunastari si in numele progresului, omul a adancit aceasta bresa dintre el si Univers. Izolarea de natura care, in multe cazuri, a dus chiar la instrainarea sa spirituala, a fost factorul declansator al crizei ecologice pe care umanitatea o traverseaza in prezent.

Fenomenul poate fi mai usor inteles daca el este analizat dintr-o perspectiva sistemica. Aceasta presupune ca fiecare element al unui sistem poseda propriile caracteristici, dar, in acelasi timp, este modificat de prezent a celorlalte elemente si, mai ales, de modul in care acestea interactioneaza unele cu altele.

Schimburile si interactiunile conduc evo lutia cantitativa si calitativa a acestuia intr-o directie data.

In aceasta perspectiva putem analiza orasul ca un sistem. Exemplul nu este deloc lipsit de interes daca luam in considerare ca, de fapt, orasul reprezinta unul dintre cele mai raspandite moduri contemporane de existenta umana.

Pana in epoca moderna, in Europa, orasele functionau ca sisteme inchise. Incinta urbana medievala ultra aglomerata devine in timp neincapatoare si dezordonata. In epoca moderna, orasul renunta insa la izolare, deschizandu-s i portile si demontand, in acest fel, conceptul de sistem inchis. Pe masura ce se dezvolta, el va ingloba si va tinde sa ordoneze teritoriile asimilate, intelegand ca nu poate exista decat ca sistem deschis ce interactioneaza permanent cu mediul inconjurator.

Pentru a putea supravietui, cetatea a devenit astfel organism. In cazul orasului contemporan, dependenta orasului medieval fata de teritoriul inconjurator care il aproviziona s-a transformat in stare de interdependenta. Orasul isi pierde functia de element despotic care urmarea subordonarea vecinatatilor, transformandu-se in nucleu ordonator.

Demersul de inglobare s-a dovedit insa insuficient. Civilizatia contemporana nu a reus it pana acum sa cuprinda in constiinta ei apartenent a sa la un sistem mult mai vast: acela al intregului ecosistem al Pamantului. Pana nu demult, ea nu a reusit sa se perceapa ca o parte a intregului sistem planetar. Sa crezut izolata de mediu si a actionat in consecinta. Bazandu-se pe presupunerea gresita ca sistemul de sustinere a naturii ar fi inepuizabil, si-a permis orice abuz.

In antiteza cu mentalitatea "civilizata", societati asa-zis primitive abordeaza un mod de viata armonios, in care atitudinea de comuniune cu natura face ca aceste sisteme sociale si umane sa nu se confrunte cu probleme de supravietuire. Conceptul african Ubuntu, Feng Shui sau traditia indiana Sthapatya Ved sunt o exemplificare a principiului etic al interconectarii.

In conceptul Ubuntu, termenul de "populat ie" se refera la generatiile trecute si viitoare, la animale, plante si include Spiritul Lumii. Ei considera ca actiunile, visurile si gandurile tuturor oamenilor au o profunda si neasteptata repercusiune asupra desfasurarii intregii lor vieti. Motiv pentru care rezultatul unei actiuni se va putea resimti in timp si spatiu. Ceea ce inseamna ca oamenii trebuie sa caute in mod constient sa se integreze in armonia lumii.

Glisand in alte coordonate spatio-temporale, descifram in atitudinea indianului vedic o viziune asemanatoare. In opozitie cu Occidentul care si-a construit un titlu de glorie in a-si supune siesi natura, ca si cum ar trai intro lume dusmanoasa, in India, punctul de vedere era altul. Se punea acolo accentul, cu toata greutatea, pe armonia intre om si Univers. Indianul "(…) nu voia, in esenta, sa cucereasca nimic, ci doar sa devina launtric una cu ea, sa-si largeasca tot mai mult constiinta, crescand o data cu mediul lui, inlauntrul acestui mediu (…)."

Aceasta viziune, in care planeta si intreaga lume sunt tratate ca un organism, un sistem format din nenumarate alte subsisteme care impreuna formeaza un tot mai mare decat intregul, este cea pe care, in sfarsit, si contemporanii occidentali incep sa si-o insuseasca. In sfarsit, Occidentul se trezeste si incepe si el sa elaboreze studii si teorii in aceasta directie. Aceasta noua viziune a primit numele de dezvoltare durabila.

Occidentul recunoaste, in sfarsit, si el, ca Pamantul este o creatura multisistemica, ca tot ceea ce se petrece cu fiecare dintre noi il afecteaza in mod direct.

Ca rezultat al nenumarator cercetari, savant ii au ajuns chiar la concluzia ca planeta nu este doar un superorganism biologic, ea manifestand chiar o anumita forma de constiinta. Cum altfel ar putea fi explicata capacitatea ei de a rezista entropiei, de a-si autoregla temperatura, proportia de oxigen, salinitatea oceanelor sau alte elemente necesare vietii?

Teologul Theilhard de Chardin a lansat, in urma cu jumatate de secol, conceptul de noosfera, care se refera la un fel de cortex cerebral al Pamantului. Oamenii si animalele, aseza rile umane sunt neuronii unei retele in continua dezvoltare, parti ale unor minunate sisteme de comunicare.

In viziunea lui Theilhard de Chardin, comunicarea la nivel planetar inseamna ca aspectele constiente ale Terei inteleg important a absoluta a tuturor celorlalte componente ale Pamantului si actioneaza intotdeauna tinand cont de existenta lor.

Noosfera este alcatuita din toate fiintele vii si, in acelasi timp, din "fibrele nervoase" ale intregului sistem media si ale retelelor de telecomunicatii.

Proiectul "Constiinta Globala Planetara", ce a prins viata datorita initiativei unui grup de cercetatori din domenii de frontiera ale Fizicii si Psihologiei, ce reuneste in prezent peste 75 de savanti din intreaga lume, urmareste sa demonstreze stiintific ca, la anumite niveluri subtile, exista o totala interconectare cauzala si informationala.

Revenind la arhitectura, observam cladirea actuala ca o suprapunere de cunostinte diverse si de orientari socio-economice. Stim insa ca ea trebuie sa-si reia functia de mediator eco-bio-logic.

In fata crizei actuale, ce nu are alta sursa decat pierderea coerentei partilor intre ele si partilor cu totul, gandirea sociala a creat ecologia si responsabilitatea ecologica.

Axa directoare a ecologiei nu este de a mai adauga noi cunostinte separate si suprapuse, ci de a reintegra totul intr-un nou spirit, acela al nonsepararii. Mesajul planetei devine astfel din ce in ce mai clar: deviza "ecologic, sanatos, natural, armonios" nu poate fi realizata decat prin continua elevare a omului.

Sa aducem, asadar, in viata noastra un plus de iubire, bunatate, intelepciune si armonie si vom fi astfel capabili sa invatam din nou, sa traim cu adevarat intr-un mod sanatos si natural atat la nivel individual, cat si la nivel planetar.

In concluzie, bio-constructia reprezinta in mod egal: bio-constructia propriei fiinte, cat si bio-constructia locuintelor noastre.

A studia materiale si moduri de constructie ecologice nu poate fi util decat daca vom combina experienta si modul de viata ecologic cu sensibilitatea sufletelor noastre.

"Casa voastra sa nu fie o ancora, ci un catarg. Sa nu va strangeti aripile ca sa intrati pe usa, nici sa nu va plecati capul pentru a nu da cu el de tavan, nici sa nu va fie teama sa nu respirati. Casa voastra nu trebuie sa va pazeasca secretele si nici sa nu va gazduiasca darurile. Caci ceea ce este infinit in voi traieste in Palatul Cerului, a carui poarta este ceata diminetii si ale carui ferestre sunt cantecele si linistea noptii" - Khalil Gibran.

arh. Alina Radu / Ram Art Construct
specialist in bioconstructii
tel: 0722-744.515