Ce folosim pentru gardul viu?

Sunt multe persoane care nu agreează gardurile clasice din lemn, fier sau beton şi vor măcar pentru grădină un gard viu. Unul care să crească repede, să fie elegant şi uşor de îngrijit. Vă propunem câteva variante din care dumneavoastră să alegeţi ce vi se potriveşte cel mai bine.

Ca orice altă amenajare şi aceasta începe cu o evaluare. Un gard, indiferent de felul lui, are o funcţie estetică şi una practică. Dacă veţi folosi gardul viu numai pentru grădină, atunci aspectul estetic primează. Evaluaţi spaţiul de care dispuneţi pentru a planta gardul viu, dar mai ales înălţimea pe care se desfăşoară grădina.
O grădină cu multe plante înalte va cere un gard viu de thuja. Nu este unul dintre gardurile vii uşor de îngrijit. Gardurile vii de talie medie sunt obţinute de obicei din hibiscus şi buxus (merişor).

GARDUL POTRIVIT
Dacă locuiţi într-o zonă cu veri toride sau cu sol nepotrivit pentru conifere thuja s-ar putea să se dovedească o plantă dificilă. Chiar de la plantare ea se îngălbeneşte şi treptat se usucă. Tineţi cont de condiţiile ideale de dezvoltare pentru plante şi nu le chinuiţi în medii complet străine. Ligustrum sau lemnul câinesc poate fi modelat foarte frumos prin tăieri succesive şi are flori delicat parfumate.
Totuşi, cea mai frecvent utilizată plantă pentru garduri vii rămâne buxus. Este puţin pretenţions, nu cere îngrijiri deosebite şi se modelează uşor în diverse forme. Sunt mai multe talii de buxus, deci este o variantă de gard viu care merge atât pentru grădini de talie mică, dar şi medii. Alte plante folosite pentru garduri vii mai pot fi: gutuiul japonez, spiraea şi chiar iasomia de grădină.

NU PLANTAŢI FOARTE DES!
La plantare trebuie să ţineţi cont de solul agreat de plante, de orele de expunere la soare (deşi, de cele mai multe ori nu sunt probleme)  şi de dimensiunea plantelor la maturitate. În acest fel le veţi asigura condiţii bune de dezvoltare şi le veţi feri şi de boli. Aveţi grijă ca apa de ploaie să nu băltească la baza plantelor.
Excesul de apă duce într-o primă fază la îngălbenirea frunzelor şi în final la putrezirea rădăcinilor. Din acest motiv este recomandată plantarea înălţată. Dacă gardul viu va servi mai degrabă ca bordură, va trebui să aveţi grijă la înălţime şi la frecvenţa tunderilor. În general, gardurile vii înalte obturează privirile trecătorilor şi deci au şi scopul de a crea o atmosferă intimă în grădină.