Notre Dame de Chartres: gotic francez în expansiune

De la mare distanţă pare că pluteşte, suspendată, pe deasupra lanurilor de grâu, iar abia când te apropii suficient începi să sesizezi şi orăşelul crescut în jurul dealului pe care se ridică, măreaţă, această capodoperă a goticului timpuriu, cea mai reprezentativă catedrală a Franţei construită în acest stil.

Cathedrale de Notre Dame de Chartres (sau Catedrala Fecioarei Maria din Chartres) căci despre ea este vorba, se află situată în oraşul Chartres la o distanţă de aproximativ 80 de km sud-vest de Paris.

ISTORIE ŞI LEGENDĂ
La sfârşitul mileniului I la Chartres era deja construită o catedrală la care se făcea un intens pelerinaj pentru a vedea  "Sancta Camisa", un veştmânt care se bănuia că fusese purtat de Fecioara Maria. Construită din lemn, catedrala a ars şi a fost reconstruită de mai multe ori. După ce în 1194 e lovită de trăsnet şi arde împreună cu mare parte din oraş, începe reconstrucţia din piatră.
Pornind de la faţada de vest rămasă, până în 1220 se reconstruieşte aproape în întregime, un adevărat tur de forţă pentru acele timpuri. În continuare, urmând se pare planurile iniţiale unui arhitect rămas necunoscut, se continuă construcţia care va fi gata în 1260, iar la 24 octombrie acelaşi an, în prezenţa regelui Ludovic al IX-lea, este inaugurată sub noua înfăţişare şi primeşte hramul Sfintei Fecioare Maria.

CÂTEVA DATE TEHNICE
Catedrala are formă de cruce, este lungă de 130 m, lată de 32 m (şi 46 m la braţele crucii), nava este lată de 16 m şi înaltă de 37 m, iar suprafaţa pe care se întinde este de 10.875 mp. Faţada dinspre vest are două turnuri atipice, unul (cel dinspre sud-vest) de 105 m iar celălalt înalt de 113 m.
Turnul mai mic datează cam de pe la 1140 şi are un aspect piramidal, în vreme ce al doilea datează cam de la începutul secolului al XVI-lea. Catedrala are 176 de vitralii şi cam 200 de statui în 41 de scene.

DESCRIERE SUMARĂ
Catedrala are forma unei cruci aşezată de la vest la est cu altarul spre est. La acest capăt clădirea este rotunjită, iar din el pornesc radial cinci capele semicirculare. Întreaga clădire este susţinută de contraforţi externi. De la intrare până la altar vederea nu este împiedicată de nimic, iar coloanele care ţâşnesc din podea dirijează privirile către ferestrele cu vitralii sau către rozetele exterioare.
Catedrala prezintă şi trei mari rozarii: unul este poziţionat în portalul de vest, înfăţişând Judecata de Apoi, altul se află în transeptul de nord şi înfăţişează încoronarea Fecioarei Maria, iar ultimul se află în transeptul de sud, înfăţişând Înălţarea lui Hristos. Portalurile şi uşile sunt bogat încărcate cu statui dotate cu săbii, cărţi, cruci şi alte instrumente de comerţ, a căror expresivitate este la fel de vie ca acum 700 de ani, când au fost sculptate.
Când la Revoluţia Franceză s-a încercat demolarea acestei catedrale, ea a fost sabotată de un zugrav, care le-a spus revoluţionarilor că în cazul dinamitării ar trebui ani pentru curăţenia oraşului.
Numeroasele restaurări nu i-au afectat frumuseţea iniţială. A rămas mereu aceeaşi: o victorie a artei gotice. Catedrala a fost adăugată în lista monumentelor mondiale de către UNESCO în anul 1979. Chartres este o catedrală ce solicită superlativul, ceea ce justifică faptul că doar foarte puţini istorici nu i-au dedicat studii ample şi descrieri pe măsură.

Info
Din statuile care împodobesc această minunată catedrală, parte reprezintă o mulţime de scene biblice, iar  restul sunt statui ale regilor şi reginelor Franţei. Interesant este faptul că scenele biblice se află  în zonele superioare ale clădirii, iar personajele regale se află în zonele inferioare,  imediat sub statuile reprezentând scene biblice. Această apropiere între personajele biblice (Iisus, Maica Domnului etc) şi regii Franţei  nu vrea să sugereze decât dorita apropiere dintre divinitate şi  regalitate. Catedrala din Chartres este puternic îndatorată regilor Franţei care au contribuit substanţial la decorarea lăcaşului, cea mai importantă donaţie aparţinând reginei Blanche de Castilia.