Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In această perioadă, Capitala este intr-o continuă transformare, proces favorizat de administraţia locală, legislaţie şi, nu in ultimul rănd, de exigenţele confortului modern, preţul fiind dispariţia Bucureştiului de altădată.
In această perioadă, Capitala este intr-o continuă transformare, proces favorizat de administraţia locală, legislaţie şi, nu in ultimul rănd, de exigenţele confortului modern, preţul fiind dispariţia Bucureştiului de altădată.
Zonă protejată
A fost trasat intre anii 1898-1908. Iniţial s-a numit Bulevardul Colţei, iar din 1912 a primit numele Bd. Lascăr Catargiu. După 1947 a devenit Bd. Ana Ipătescu, revenind din 1993 la vechea denumire. Conform legislaţiei, o intreagă zonă poate fi apreciată drept monument, acel ţesut urban fiind considerat unicat, iar fondul său construit avănd o valoare arhitecturală ridicată. Gradul de protecţie al acestor zone, precum Bulevardul Lascăr Catargiu, este maxim, protejăndu-se valorile arhitectural-urbanistice, istorice şi de mediu in ansamblul lor. In cazul clădirilor monument sau susceptibile de a fi declarate monument, dar care fac parte din ansambluri de arhitectură, sunt permise doar intervenţii de consolidare, restaurare şi intreţinere care să le pună in valoare. Iar funcţiunea "nu trebuie să implice nici un fel de modificare a arhitecturii exterioare sau a caracterului/elementelor valoroase ale interiorului". Imobilul din Str. Visarion nr. 8 este inclus in ansamblul arhitectural protejat prin LMI 2004, poziţia 613 cod B-II-a-B-18328.
In prezent
Trecut in proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, imobilul aparţinea lui Aristide Tănăsescu, celebru in epocă pentru implicarea sa in afacerea Skoda cum a fost numită in presa vremii, rămasă cunoscută in istoria proceselor celebre din Romănia perioadei interbelice. In baza certificatului de moştenitor nr. 1494/1994 şi a actelor de stare civilă s-a restituit in natură imobilul din Str. Visarion nr. 8 dlui Aristide Constantin Tănăsescu. Retrocedarea s-a făcut prin Legea 10 dispoziţia 2406 din 09/02/2004 in baza actului de proprietate nr. 1084/1939 şi printr-o a doua dispoziţie 3094 din 09/06/2004 in baza altor acte de proprietate nr. 4031/1942 şi nr. 21780/1940.
Despre domnul avocat Aristide Constantin Tănăsescu in Jurnalul Naţional s-a mai scris in ianuarie 2007, cănd acesta a avut probleme cu justiţia.
Citește pe Antena3.ro
Avanpremieră - Str. Visarion 8
"Facem studiu de fezabilitate pentru un centru de afaceri pe un teren dificil, unde se află deja o casă eclectică de bună factură, chiar dacă nu este monument istoric. Am reuşit să convingem clientul să nu o demoleze şi acum găndim variante de conlucrare intre vechi şi nou", afirmă arh. Augustin Ioan pe website-ul biroului său de arhitectură. Demolarea, reconstruirea şi supraetajarea cu o construcţie nouă P+5 sunt variantele de conlucrare intre vechi şi nou despre care vorbeşte domnul arhitect Ioan Augustin. Neconsiderănd se pare impactul nefast pe care o astfel de clădire l-ar avea asupra structurii urbane a arterei, deşi teoretic orice intervenţie nouă trebuie să ţină cont de spiritul, valorile istorice, urbane şi arhitecturale, morfologia şi tipologia Bulevardului Lascăr Catargiu.
La belle epoque
Proprietarului George A. Solacolu i se eliberează in aprilie 1905 autorizaţia de construcţie nr. 1186, clădirea fiind deja terminată in 1906. Planurile sunt datate din martie 1905 şi semnate de arhitectul Ion D. Berindei (1871-1928), unul dintre cei mai importanţi arhitecţi şi urbanişti romăni de la inceputul secolului al XX-lea. Clădirea din Str. Visarion 8 colţ cu Lascăr Catargiu urmează liniile curbe şi rafinate ale eclectismului francez, pitorescul ei fiind sporit de situarea pe o parcelă de colţ. Arhitectul nu a apelat la o abundenţă decorativă, elementele ornamentale fiind simple. Intălnim vioara, leitmotivul ornamental muzical, frumos incadrată intr-un cartuş pe faţada dinspre Str. Visarion. Ferestrele inalte tip porte fÃşnetre sunt amplasate in nişe săpate in grosimea zidului şi au terminaţia in arc in plin centru cu ochiuri rotunde in mijloc. Deasupra ferestrelor ca şi chei de boltă erau elemente decorative vegetale.
Acoperişul inalt à la Mansart avea elegante lucarne rotunde cu elemente decorative, care corespundeau fiecărui gol din faţadă.
Conform planului original in camerele de la demisol erau pivniţa, spălătoria, bucătăria şi o odaie pentru servitori. La parterul elegant ajungeai printr-o scară de marmură, saloanele erau bogat decorate şi incăperile organizate in jurul unui spaţiu central. Camerele dinspre Str. Visarion erau dormitorul şi salonul rotund cu balcon, in timp ce biroul şi sufrageria erau pe partea dinspre Lascăr Catargiu. Din sufragerie se ieşea direct pe o terasă unde spre spatele curţii era corpul secundar, trecut in plan: grajd, orzărie, remisă şi locuinţa vizitiului.
De ce nu a fost clasată clădirea?
Prin cererile nr. 351 din 23 martie 2007 şi 16 aprilie 2007 trimise Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti (DCCPCN) de către Institutul Naţional al Monumentelor Istorice (INMI) se cerea clasarea in regim de urgenţă a imobilului care astfel ar fi putut fi protejat prin lege. Acestor cereri domnul Ştefan Damian, director al DCCPCN, răspunde la data de 14 mai 2007 astfel:
"a) Potrivit evidenţelor noastre, nu sunt intrunite condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea 422/2001 republicată pentru a se considera că imobilul in cauză se află in pericol iminent de distrugere sau alterare fizică, astfel incăt să se impună luarea unor măsuri excepţionale pentru salvarea sa. Astfel, la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti au fost depuse documentaţii de avizare a desfiinţării (nr. SMI 1435/14.11.2006 şi 276/05.02.2007) care au fost respinse, proprietarii depunănd ulterior o documentaţie (379/16.02.2007) cu variante de intervenţie intemeiate prin Studiul istoric elaborat de arh. Valeriu Drăgan, specialist atestat de Ministerul Culturii şi Cultelor.
b) In şedinţa CZMI nr. 12 din 22.03.2007 s-a analizat documentaţia depusă sub nr. 379/16.02.2007, concluziile fiind comunicate proprietarilor care le-au contestat prin memoriul nr. 736/27.03.2007. Astfel, contestaţia depusă şi intregul dosar aferent au fost inaintate Ministerului Culturii şi Cultelor cu adresa nr. 736/26.04.2007, urmănd a se rezolva in conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin OMCC nr. 2435/2006.
c) In condiţiile in care proprietarii/petenţii au respectat procedurile de analiză/avizare instituite prin reglementările legale in vigoare, considerăm că nu sunt intrunite condiţiile care să impună clasarea de urgenţă a imobilului in cauză. In plus, arătăm că: studiul elaborat de arh. Valeriu Eugeniu Drăgan, analizat in şedinţa CZMI din 22.03.2007, nu propune clasarea imobilului respectiv".
Concluzia
Domnul Ştefan Damian a hotărăt că "protejarea imobilului in cauză se realizează eficient, prin considerarea acestuia ca parte a ansamblului monument istoric Bd. Lascăr Catargiu cod LMI 2004 B-II-a-B-18328", deşi printr-o pură coincidenţă in urma respingerii avizului de demolare din 14.11.2006 a avut loc un incendiu in clădire care a distrus doar parţial acoperişul. Imaginile atăt din interior, căt şi din exterior arată evoluţia clădirii intre lunile martie-iulie 2007.
La data de 30 mai 2007, la şedinţa biroului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice a fost depusă contestaţia privind stabilirea condiţiilor de intervenţie (demolare, reconstruire şi supraetajare cu o construcţie nouă P+5). Comisia a respins proiectul depus de arh. Augustin Ioan, decizănd consolidarea şi conservarea clădirii, dar nu a declanşat procedura de clasare in regim de urgenţă.
Trebuie spus că arhitectul Ion D. Berindei a mai proiectat pe Bulevardul Lascăr Catargiu imobilele de la nr. 15 - casa general Arion (1897), nr. 21 - casa amiral Urseanu (1915) şi casa Cămărăşescu (1920) Lascăr Catargiu colţ cu Str. Orlando, putănd fi astfel observată evoluţia acestui arhitect de-a lungul carierei sale.
Mulţumim pentru amabilitate doamnei Filoftea Rănziş, director al Direcţiei Arhivelor Municipiului Bucureşti
